PORUMBEI VOIAJORI

Ultimele comentarii

BUNA ZIUA DRAGI COLUMBOFILI!!!AM SI EU ...

26/05/2015 @ 22:08:34
de catre mihart madalin


Buna ziua am si eu o ...

07/05/2015 @ 16:05:17
de catre Epurescu catalin


Buna ziua am si eu o ...

07/05/2015 @ 16:05:08
de catre Epurescu catalin


Calendar

Noiembrie 2017
LunMarMierJocVinSamDum
 << <Iul 2018> >>
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  

Anunt

Cine este conectat?

Membru: 0
Vizitator: 1

rss Sindicalizare

Arhive

Afisarea articolelor postate in: 01/01/2001

OCHIUL PORUMBELULUI.TEORIE


Ochiul porumbelului









Deci ochiul este o parte din fizionomia fetei la porumbei care ne spune multe. Despre ochi, de cand exista columbofilie, s-au scris si spus multe, cu prea multa subiectivitate. Cu toate acestea, parerea mea difera extrem de mult de cele citite in literatura de spcialitate maghiara sau straina. Sunt unii care `striga in gura mare` ca in afara de sanatate, din ochi nu se poate citi nimic altceva – acestora le transmit sincere condoleante – si exista si indivizi care citesc in ochii porumbeilor lucruri ce nu pot fi adevarate (in special in Anglia).





 





Ceea ce scriu despre ochi este chintesenta, pe de-o parte, a celor citite in cartile de specialitate, iar pe de alta parte, este rezultatul a peste 30 de ani de munca si observatie intensive. Toate acestea le consider adevarate.



In cazul ochiului este interesanta marimea ochiului, coloritul membranei subtiri care-l inconjoara, irisul, gradul de granulatie a partii superioare, inelul Vermeijen care marcheaza exteriorul irisului si, bineinteles, aspectul ochiului in general.





 





Marimea pupilei este corelata cu sistemul nervos si prin aceasta, cu procesele nervoase ce influenteaza ambitia. Trebuie sa ne ferim de porumbei cu pupila mare. Cu cat pupila este mai mare, cu atat sansele de a realiza un rezultat bun la un concurs greu sunt mai mici. Nu au caracter de luptator, fara de care nu sunt capabili de rezultate deosebite. In practica mea indelungata niciodata nu m-am intalnit cu campioni a caror pupila sa fie mare. In cel mai bun caz avem de-a face cu pasari pentru distante scurte, pentru care nu trebuie sa foloseasca toate resursele pe care le au. In legatura cu pupila, Piet de Weerd scria foarte clar: `nu pupila mica ne intereseaza, ci factorii corelati cu aceasta` - acesti factori sunt strans corelati cu caracterul de luptator al porumbelului. In toata perioada mea de practica, niciodata nu am prins un porumbel in mana fara sa-i privesc cu atentie ochii; pot sa spun ca nu sunt incantat de pasarile care au pupila mare si ochiul decolorat. Mie imi trebuie acei porumbei care, chiar si pe inserat, au o pupila mai mica decat tovarasii lui. Deci nu fac parte din categoria celor care considera ca fiind buna pupila ce reactioneaza la lumina. Consider absolut nepotrivita folosirea la concursuri si pentru reproductie a porumbeilor ce au intotdeauna pupila mare. Nu spun ca este imposibila aparitia, ca o exceptie, a unei `ciori albe`, dar este un fenomen foarte rar care nu merita a fi luat in considerare.





 





O alta trasatura a ochiului care ne poate furniza informatii cu privire la calitatea unei pasari este culoarea de baza a irisului. Nu se poate spune cu certitudine ca o coloratura mai putin intensa ar fi fara valoare, totusi am considerat mai valorosi porumbeii cu pigmentatie bogata. Cantitatea de pigment nu schimba `drumul razboiului`, dar se poate considera ca un plus pozitiv un iris bine pigmentat.





 





Asa cum am mai amintit, Horvath Janos a acordat o importanta prea mare pigmentatiei irisului, fapt observat de mine atat in cartile sale cat si la porumbeii sai, porumbei care prezentau totodeauna o pupila mica, o pigmentatie puternica si trasaturi energice ale fetei.



Wilhelm Schwur scria: `Merita sa privesti porumbeii angajati regulat in concursuri. De la un drum la altul incep sa dispara pasarile cu ochi depigmentati, la final ajungand numai pasarile cu ochi sclipitori, curati. La expozitii se pot vedea porumbei de distante scurte cu ochi pe care niciodata nu-i vei intalni la porumbeii de la sectiunea maraton`.





 





Culoarea ochilor, dupa marii specialisti cum sunt Jan Aerts, Piet de Weerd, Jan Sombrechts trebuie sa fie bogata, bine pigmentata. Acest lucru il sustin si eu in urma studiilor mele asupra fiecarui porumbel faimos la care am avut acces. In schimb este evident ca nu are importanta culoarea, de aceea nu recomand elaborarea unor metode de selectie bazate pe culoarea ochiului. Culoarea trebuie doar sa fie cat mai intensa si sa se intinda de la exterior pana la pupila. Ne plac foarte mult porumbeii ai caror irisi contin mai multe nuante de culoare, de parca un pictor ar fi folosit in studiul sau un amestec din toate culorile. Am simtit nevoia sa fac aceasta comparatie ca fiind una foarte relevanta: asa au fost porumbeii primiti de la Jef Symons, `Nele` si fiica sa `Sebes`, care au reprodus concurenti deosebiti. Partea alba a ochiului acestora era plina de granulatii pigmentare, la fel ca la porumbeii cu ochi galben sau maro, indicand astfel, indiferent de culoare, porumbei valorosi. Este evident ca nu culoarea conteaza, ci intensitatea acesteia si gradul de granulatie pigmentara a ochiului. Exista si porumbei la care coloratura ochiului este slaba, irisul aparand de culoare neagra. Asemenea ochi avea `Jonge Stier`, porumbel care l-a facut celebru pentru prima data pe Andre Vanbruaene.





 





Asa cum am mai spus, culoarea ochiului este influentata in primul rand de gradul de pigmentatie, pe care-l dorim sa fie cat mai puternic, iar ochiul sa fie de o culoare cat mai bogata si mai intensa.



O alta caracteristica extrem de importanta, pe langa culoare, este gradul de vascularizare oculara, care este in stransa corelatie cu mai mute componente ce influenteaza capacitatea sportiva (productiva) si care ne informeaza asupra posibilitatilor porumbelului.



Primii care au studiat din punct de vedere stiintific aceasta caracteristica au fost Dr. Doen si Cohrs care au aratat ca in partea externa superioara a irisului se afla tesuturi foarte fine cu celule care contin siruri de granule pigmentare intercalate cu numeroase capilare sangvine, extrem de fine, microscopice, dispuse intr-o retea ca o plasa. Aceasta retea se poate insa observa si cu ochiul liber, la lumina artificiala sau chiar solara, daca se tine ciocul indreptat spre sursa de lumina.



Cu cat zona superioara, colorata a irisului esta mai densa, mai compacta si mai granulata, cu atat ochiul contine mai multe capilare sangvine, deci vascularizarea ochiului este mai buna.





 





Pe baza observatiilor neintrerupte facute de-a lungul mai multor ani, pot afirma cu toata convingerea ca cei mai buni concurenti si cei mai buni reproducatori, atat ai mei cat si din alte crescatorii, provin aproape fara exceptie din categoria porumbeilor cu ochi foarte granulat, granulatie care se intinde pe iris de la exterior pana la pupila, intr-un bloc compact, dens si continuu. Procentual, 80% dintre porumbeii foarte buni prezinta ochi de granulatie groasa si dura. Asadar, se confirma faptul ca in sportul columbofil nu exista adevaruri absolute. Un porumbel de exceptie este o combinatie de caracteristici de valoare cum sunt ochii, musculatura, ambitia. Totusi, statisticile procentuale ne pot informa asupra caracteristicilor valoroase. Totusi cred ca selectarea si eliminarea pasarilor cu insusiri negative poate avea ca si consecinta si eliminarea unui eventual star. Astfel, porumbeii cu pupila mare (50%), cu ochii decolorati, saraci in pigment (cel mult 20%) au totusi sanse sa devina valorosi.



La cei mai multi dintre noi este problema ca nu putem lasa in viata toti porumbeii si sa asteptam sa ne arate ce pot. De aceea este mai eficient si cu rezultate mai bune sa crestem porumbei la care caracteristicile prezinta mai multa siguranta in ceea ce priveste calitatea lor. O alta caracteristica care ne da informatii asupra posibilitatilor porumbelului ar fi culoarea rosie a ochiului, culoare care nu este determinata de un anumit pigment, ci de capilarele sangvine dintre granulele de pigment pe care le comprima lateral si dedesubt.



Culoarea, granulatia si vascularizatia trebuie sa fie prezente nu numai pe partea externa superioara a ochiului, ci trebuie sa se intinda si sa inchida complet partea colorata a ochiului. Vascularizatia – pe care o depistam din studiul granulatiei si din culoarea rosie a irisului, este o caracteristica importanta deoarece ea ne furnizeaza informatii asupra calitatii intregului sistem vascular din organism. Daca, de pilda, vascularizatia ochiului este deosebita, mai mult ca sigur ca si celelalte organe vor fi bine vascularizate (irigate cu sange).



Comparativ cu aceasta, una dintre caracteristicile care influenteaza capacitatea sportiva la porumbei este vitalitatea. Vitalitatea este o stare asemanatoare formei. Porumbeii cu vitalitate mare sunt la fel cu cei care sunt in forma.



Baza vitalitatii si a formei este irigarea sangvina optima, mai precis cresterea graduala a irigarii cu sange a tesuturilor. In functie de gradul de irigare sangvina, forma creste sau scade. Principala calitate a porumbelului cu vitalitate ridicata consta tocmai in gradul de vascularizare ce asigura o mai buna irigare sangvina a organismului. Asadar, daca in ochi observam o buna irigare sangvina, stabilita pe baza gradului de granulatie si a culorii, ne putem face o imagine asupra calitatii intregului organism.



La porumbeii cu o constitutie mai slaba sau la cei care au facut un efort deosebit de greu, se intampla ca ochiul sa se decoloreze o anumita perioada de timp, deoarece din ochi dispare culoarea rosie, ceea ce demonstreaza o scadere a irigarii cu sange a intregului organism.



Sigur ca si porumbeii cu vascularizatie mai slaba pot avea performante, dar numai pe distante scurte. La una dintre cele mai renumite linii de viteza din lume – Janssen – foarte puternic consangvinizata, se pot intalni des porumbei cu ochi decolorati, fara granulatie, lucru posibil deoarece porumbeii zboara doar pe distante de 100 – 200 km. La acestia performanta este decisa de viteza, temperament, spiritul de luptator, inteligenta, pentru ca rezistenta la efort, in stransa corelatie cu vascularizarea, nu are atata importanta pe distante mici, de 2-4 ore.





 





Si acum cateva cuvinte despre inelul de valoare. Inelul de valoare este situat la linia de demarcatie dintre pupila si iris, fiind o zona lipsita de pigment, care inconjoara total sau partial pupila. Unii atribuie acestuia un rol exagerat in evaluarea porumbelului, corelandu-l, in functie de forma, cu calitatea pasarii, altii il considera lipsit de importanta. Specialistii belgieni si olandezi atribuie, aproape in unanimitate, calitati de buni sportivi porumbeilor ce prezinta inelul de valoare sub forma unui inel compact si-l recomanda in crescatorii pentru reproductie.



Timp de 30 de ani, am notat toate caracteristicile porumbeilor mei si astfel am intocmit o lista cu numele pasarilor care prezentau inelul de valoare complet. Parcurgand aceasta lista am constatat prezenta unor asemenea exemplare printre porumbeii valorosi din punct de vedere sportiv si reproductiv. Mai multe exemplare sunt insa care nu au acest inel sau acesta este incomplet. Printre pasarile cu inel de valoare complet au existat si porumbei cu reale calitati sportive, dar slabi reproducatori sau chiar indivizi fara valoare. Din toate acestea se desprinde concluzia ca nu trebuie sa acordam importanta inelului de valoare.



Numele inelului de valoare, asa numitul inel Antwerpen Vermeijen, a fost dat dupa numele faimosului columbofil care a atras atentia asupra lui, pentru prima data. Inelul Vermeijen este cercul ingust, negru, ce delimiteaza exteriorul zonei colorate a ochiului de celelalate componente ale scleroticii ce poate fi observat cu usurinta la pasarile cu ochi deschisi. Cel mai clar insa se observa la pasarile tinere, cu ochii intunecati, daca sunt indreptati spre lumina. In cazul porumbeilor batrani, prin studiul acestui inel putem afla cel mai sigur valoarea acestuia.



Cu cat irigarea sangvina a organismului este mai buna, cu atat porumbelul este mai in forma. In acest caz inelul Vermeijen are o culoare spre negru, in locul culorii cenusii. Dupa intensitatea culorii acestui inel ne putem informa in timpul concursurilor, de la o saptamana la alta, asupra formei porumbelului.



Si acum, in final, legat de ochi, inca ceva: daca privim capul porumbelului din fata, din zona ciocului, vom putea vedea la unii porumbei ambii ochi si fata cu aspect de `bufnita` - acestia sunt cei mai inteligenti porumbei.


 
10 Oct 2011
Admin · 1481 vizualizari · Scrieti un comentariu
Categorii: Cat

CONSANGVINIZAREA

Rolul consangvinitatii in ereditarea aptitudinilor sportive la porumbeii calatori - Dr. Mircea Biliu



Recunosc ca imi face placere interesul manifestat de cititorii acestui `Buletin` fata de o tematica pasionanta si in acelasi timp fundamentala in nobila noastra indeletnicire – formarea unor familii, suse sau linii valoroase de porumbei calatori. Ca in toate actiunile de `apostolat` si in columbofilie demitizarea labirintelor ezoterice ale mecanismelor genetice, explorarea in alambicurile combinatiilor dintre porumbei pentru a traduce sensul lor, posibilitatile reale de manifestare in rezultate sportive, necesita munca, informare si daruire.



Articolul cronicarului columbofil Claude Hinnenberger, `Formarea unei suse` tradus de catre ing. Mihail Cososchi, pentru un neavizat capata la prima citire nuantele unui careu rebusistic, dar in realitate este vorba de o structura a unor imperecheri foarte bine consolidate genetic.



Sa lamurim in primul rand notiunea `susa de porumbei`.



O susa reprezinta un efectiv limitat dintr-o populatie de porumbei, care in decursul catorva generatii manifesta constanta si omogenitate genetica.



Columbofilul francez, prin materialul sau, ne releva ca aplica in cresterea porumbeilor principiul homogamiei (a imperecherilor omogene); caracterul comun al partenerilor caare formeaza cuplurile intemeietoare de susa il constituie aptitudinea mai buna sportiva, confirmata in mai multe sezoane competitionale.



De altfel, acest principiu care inseamna `bun cu bun, da mai bun` este practicat frecvent si de catre columbofilii nostri.



Autorul francez nu face referiri la valoarea pedigreelor intemeietorilor de susa pe linie ascendenta. Un pedigreu bun trebuie sa evidentieze in ascendenta un numar mare de exemplare valoroase. Structura combinatiilor se fundamenteaza numai pe valoarea sportiva intrinseca, constanta, a genitorilor selectionati pentru intemeierea susei de porumbei. Dupa cum vedem in articol, punctul initial – startul in formarea susei de porumbei – il constituie masculul M, pe care noi il numim porumbel fondator sau intemeietor de susa, remarcabil performer, imperecheat succesiv cu patru porumbite: F1, F2, F3, F4, bune zburatoare.



Rezulta prima generatie de fii A, B, C, D. Doresc sa vin cu o precizare: A, B, C, D (fiii) nu trebuie interpretati ca unul singur sau numai ca o pereche de pui rezultati din fiecare cuplu: M – F1, M – F2, M – F3, M – F4. In combinatiile notate, se pot obtine mai multe perechi de pui frati care urmeaza insa ciclul de imperecheri in conformitate cu litera schemei prezentata de autor.



Plecand initial de la imperecheri neinrudite, axate pe un porumbel reproducator mascul si patru porumbite diferite, cu fiii obtinuti din prima generatie se organizeaza ulterior o serie de imperecheri consangvine (inrudite). Explicatia procedeului se datoreste interesului manifestat in realizarea asa-numitelor exemplare homozigote (organisme cu caractere relativ apropiate cu ale parintilor) cu parintele valoros, adica sa se transfere (mosteneasca) de la acesta tiparele  genetice in care se  gaseste circumscrisa si aptitudinea sportiva.



Un genotip este homozigot cand are doua gene de acelasi fel asezate in acelasi locus pe o pereche de cromozomi homologi (egali). Locus inseamna locul in care o gena este asezata pe lungimea cromozomului.



Prin imperecherile consangvine, sansa de a se fecunda gametii cu aceleasi serii de alele (doua sau mai multe gene care ocupa acelasi locul pe cromozomi homologi), deci de a se reproduce tiparele cu insusirile sportive, este mai mare decat in cazul combinarii organismelor neinrudite (heterozigotilor).



In conformitate cu mecanismul legilor mendeliene, in cadrul unei consangvinitati incestuoase – de tipul frate x sora – gradul de homozigotare (repetare) al unui caracter indus prin fecundarea gametilor cu aceleasi serii de alele este de 25%, iar  la semifrate x semisora procentul scade la 12,5%.



Referindu-ne la materialul in speta, aratam ca in genotipul unui porumbel aptitudinea sportiva este un caracter intiparit intr-o pereche sau in mai multe perechi de gene, asezate in acelasi locus sau pe loci (pluralul de la locus) diferiti.



Columbofilul francez, aplicand o consangvinitate incestuoasa, urmareste repetarea in pedigreul descendentilor a insusirilor de marca, manifestate de porumbelul mascul M, intemeietor de susa si anume:



-                            din ½ frate x ½ sora (prima serie de fii) rezulta a doua generatie pe care o denumim seria nepotilor BC, CD, AD, AB. Combinand doua linii consangvinizate de porumbei, obtinem hibrizi simpli sau dihibrizi, in modelul nostru ascendentul comun fiind reprezentat de porumbelul M. Promotia nepotilor – din punct de vedere al genotipului – sunt hibrizi simpli (dihibrizi) proveniti din semifrati: A-D, B-A, C-B, D-C.



In interiorul generatiei nepotilor este continuata efectuarea imperecherilor, in asa fel ca fiecare cuplu de semifrati sa fie prins intr-un circuit complet de reproducere (fiecare cuplu cu fiecare cuplu), obtinandu-se a treia serie de produsi, stranepotii ABCD, ABCD, ABCD, ABCD. In suportul ereditar al stranepotilor (cariotip) se inmagazineaza loci cu gene comune la toti porumbeii semifrati din prima generatie de ascendenti (fiii – A, B, C, D).



Promotia stranepotilor se va distinge printr-o mare variabilitate. Din punct de vedere genotipic sunt hibrizi dubli, constituiti din doua cupluri de hibrizi simpli. Gradul de homozigotie, adica de repetare a caracterului pur manifestat de porumbelul intemeietor al susei `M` se reduce la numai 3,125%.



Pentru prevenirea diluarii ereditarii insusirilor sportive ale generatiei parentale (M si F1, F2, F3, F4), este necesarea practicarea asa-numitului sistem de `imperechere de intoarcere`, lucru evidentiat dealtfel in schema, stranepotii de sex masculin fiind imperecheati cu strabunicele lor, adica cu cele patru porumbite din generatia ascendenta parentala (F1, F2, F3, F4). Rezulta seria ABCDF, ABCDF, ABCDF, ABCDF. Numai femelele din aceasta penultima descendenta sunt intoarse la intemeietorul susei, porumbelul M.



Ultima generatie incheie ciclul de formare al susei, purtand circumscrise si consolidate in zestrea ereditara seriile de loci cu genele dorite, specifice atat intemeietorului susei cat si celorlalti parteneri (ABCDFM).



Sistemul incrucisarilor preconizate de columbicultorul francez urmareste transmiterea progresului genetic in structura de multiplicare a piramidei de porumbei. Infuzia sistematica si controlata mareste frecventa genelor utile, adica a genelor unde se gaseste intiparita orientarea in spatiu si calitatile sportive.



In acest mod s-a indeplinit dezideratul esential al susei de porumbei, conceputa piramidal, si anume marirea frecventei locilor cu genele utile, imperecherile consangvine reusind sa cuprinda toti porumbeii de la origine, asigurandu-se astfel o baza cat mai larga pentru selectie.









In cel de-al doilea exemplu – ca piese principale in formarea noii suse de porumbei – s-au luat un mascul reproducator si doua femele diferite, in linii mari imperecherile urmeaza o conduita asemanatoare primului exemplu.



De la fiecare cuplu, M-F1 si M-F2 se obtin cate doua perechi de pui A-A si B-B, constituind prima serie a fiilor. Urmeaza imperecherile de tipul ½ frate x ½ sora, rezultand patru perechi de pui, generatia nepotilor (BA, BA, AB, AB). Nepotii genotipic sunt hibrizi simpli sau dihibrizi, avand la o origine in ascendenta doua linii combinate consangvine de semifrati. Are loc un proces de recombinare a semifratilor nepoti, ceea ce asigura o crestere a gradului de consangvinitate in sanul noii generatii de stranepoti – ABBA, ABBA, ABBA, ABBA.



Variabilitatea genetica a acestei serii de nepoti este mai ridicata decat la stranepotii porumbelului reproducator combinat cu patru porumbite. Dar, crescand gradul de consangvinitate se mareste probabilitatea genetica a homozigotarii insusirilor sportive ale reproducatorului imperecheat cu doua porumbite, fata de celalalt sistem preconizat in intemeierea susei.



Tehnica imperecherilor din exemplul nostru are asemanare cu combinarea liniilor consangvine, sistem practicat in complexele agricole, pentru efectul de heterozis (vigoare productiva) in scopul producerii puilor de frigare sau a oualor.









Am aratat la inceput ca sistemele imperecherilor preconizate de columbofilul francez sunt bine structurate si consolidate genetic. Primul sistem este aplicabil in volierele mari, necesitand pastrarea timp indelungat a unui lot numeros de porumbei.



Doresc insa sa fac unele mici referiri asupra punctelor sensibile ale materialului prezentat. In primul rand,  obtinerea unei suse bazate numai pe performantele proprii ale porumbeilor fondatori (intemeietori de susa), fara a avea la temelie un pedigreu valoros, consider ca este o practica riscanta. Exista porumbei la care performanta sportiva reprezinta caracterul unei insusiri dobandite sub influenta factorilor de mediu (antrenamente judicioase, pricepere si inspiratie in angajari, crearea reflexului de voliera pentru hrana si apa etc.), nedeterminata genetic, deci necreditabila in descendenta.



In sensul afirmatiilor mele, mentionez cazul porumbelului cu seria 41191-74, apartinand unui columbofil sucevean. Originea porumbelului s-a datorat jocului intamplarii. In mai multe sezoane competitionale a fost capul de afis, dovedindu-se imbatabil in cele mai multe etape, motiv pentru care in anul 1981 i s-a conferit titlul de `Campion Suceava` pe perioada anilor 1975-1980. La venerabila varsta de 9 ani a disparut intr-un concurs cu lansare din Budapesta, lasandu-ne doar cu nostalgia amintirii marilor performante. Din pacate, aptitudinile sportive nu s-au manifestat la descendentii sai. Personal am lucrat cu mai multi produsi, efectuand diferite sisteme de imperecheri, printre ele si cel de absorbtie (substituire) in ideea maririi frecventei genelor  utile pentru confirmarea performantelor columbofile, dar rezultatele au fost modeste, sub nivelul asteptarilor.



Deci, pe langa incertitudinea ereditarii performantelor, sistemul discutat se poate dovedi si neeconomic.



Un alt inconvenient il reprezinta un alt fapt: confirmarea performantei sportive vine foarte tarziu, necesitand multi ani de asteptare, minimum 4 ani.



Consider ca este bine ca de la nivelul primei generatii (de fii) sa se practice sport, urmarindu-se fiecare grupa de semifrati.



Trebuie inregistrate vitezele de sosire realizate in concursuri de catre fiecare grup de porumbei rezultati din cupluri de fii  - semifrati, nepoti – semifrati, stranepoti – semigrati, precum si rezultatele descendentilor proveniti prin imperecherile de intoarcere descrise anterior. In desfasurarea imperecherilor dupa schema autorului sa selectam de preferinta numai plusvariantele insusirilor sportive. Fara o evidenta statistica riguroasa a timpilor de sosire nu vom putea realiza abaterile pozitive care sa reflecte gradul de transmitere si consolidar al progresului genetic in piramida de porumbei.



In susa a doua, preconizata de columbofilul francez, observam ca se mareste gradul de consangvinitate. O varianta a acestui sistem o practic si in cadrul volierei mele. Porumbeii obtinuti sunt omogeni sub aspectul performantelor sportive, dar spre deosebire de primul sistem, aici creste procentul pasarilor cu o vitalitate mai scazuta. Optica de a judeca aceste pasari difera de la columbofil la columbofil. Porumbeii manifesta inteligenta, viteza buna de sosire, dar dupa concurs sunt mai marcati de efort, necesitand un timp indelungat pentru refacere. Unii columbofili nu au rabdare sa astepte, angajandu-i imediat in etapele urmatoare, dar pasarile obosite nu mai ajung in volierele lor. Personal nu sunt adeptul extremelor sau a practicilor exclusiviste in columbofilia sportiva. Acesti `porumbei de o etapa`, angajati cu economie la zbor, de tipul o etapa da, una sau doua renunti, aduc puncte pretioase la campionatul sportiv `pe crescator` meritandu-si ratia de boabe pe care o primesc zilnic. Desigur, trebuie intrerupt ciclul lor inrudit de imperecheri, insa i-am folosit cu reusita in cupluri heterogene (porumbei diferiti).



Intr-un articol publicat in B.I.C. nr. 4/1986 am pledat la retinerea porumbeilor fondatori de linie sau de susa calauzindu-ma dupa mai multe elemente care sa se impleteasca si anume:



a). Selectia pe baza ascendentilor:



- pedigreul generatiei parintilor;



- confruntarea clasamentelor concursurilor unde au participat parintii;



b). Selectia bazata pe performante proprii;



- constanta locurilor fruntase (primele decade) in clasamentele concursurilor;



- raportarea vitezei de sosire a porumbelului care ne intereseaza, la vitezele medii inregistrate de familia sa, precum si a familiei la efectivul porumbeilor din voliera, zburati in etapele respective.



Acumularea datelor trebuie inteleasa ca o actiune perseverenta desfasurata in timp. Numai posedand o carte de vizita – bazata pe pedigree autentice si performantele proprii – putem sa pornim pe drumul lung si interesant al formarii susei sau liniei valoroase de porumbei, asternand la temelia rezultatelor intreaga masura a priceperii si a talentului nostru.



In crescatoria proprie, dupa o analiza temeinica de mai multi ani, m-am oprit asupra unei porumbite, formand doua linii paralele consangvine dupa urmatorul protocol de lucru:



-                            Susa nr. 1 doi masculi, frati de cuib, pe care i-am angajat timp de trei ani in concursuri de demifond si fond, obtinand de la ei rezultate de exceptie. Pedigreul ascendentilor lor directi si pe rude colaterale inscrie performante valoroase. Fiecare din aceste doua exemplare care constituie intemeietorii susei nr. 1 i-am combinat cu cate o porumbita.


 





-                            Susa nr. 2. Punctul de plecare il reprezinta o porumbita foarte buna zburatoare – in opt ani a indeplinit baremurile de participar la patru expozitii nationale, la categoriile sportive de demifond si de fond – fiind nepoata unui porumbel – mare performer in perioada anilor 1976-1978 (porumbelul mascul argintiu al columbofilului Dan Prusu din Constanta, multiplu campion national la standard).



Descendenta fiilor proveniti din imperecherile efectuate in susa nr. 1 urmeaza un ciclu de reproductie dupa sistemul clasic de imperecheri intre verii primari. Coeficientul de consangvinitate la incrucisarile in acest caz fiind de 6,25%.



Din figura 1 se observa ca fiii cuplurilor P1A; P2B sunt veri primari, descendenti din porumbeii masculi frati P1, P2, iar genotipul lor reprezinta linii combinate. Realizez din fiecare cuplu cate 2-3 perechi de fii, cu care efectuez trei antrenamente de toamna (la 20-30 km) si 4-5 antrenamente, in medie, primavara, dupa 20 aprilie, la distante de 40-80 km. In sezonul concursurilor stabilesc trei etape de demifond pentru fiecare pasare – de regula prefer etape la limita superioara de distanta – avand grija insa cu 4-5 zile inainte de a-l introduce la etapa sa-l supun la un efort moderat, zburandu-l de la aproximativ 40-50 km.



In paralel efectuez si imperecheri intre verii primari, fiii `F1`, rezultand generatia nepotilor `F2`, din punct de vedere genetic hibrizi simpli (dihibrizi) proveniti din doua linii consangvine de veri primari.



Generatia nepotilor `F2` urmeaza acelasi program individual de antrenamtente mentionat, participand ulterior la trei etape de demifond, alese tot la limita superioara a categoriei. Selectez porumbitele care au manifestat cele mai bune insusiri sportive la etapele de demifond si ma reintorc la generatia parentala, reincrucisandu-le cu bunicii P1, P2 – intemeietorii susei.



Masculii, nepotii F2 si fiicele provenite din bunic x nepoata sunt intrebuintati la imperecheri cu descendenta rezultata din susa nr. 2.



-                            Susa nr. 2 – porumbita `C` o imperechez cu un porumbel cotat ca bun zburator, insa desigur nu de talia partenerei sale.



Rezulta prima generatie de fii `F1` (fig. 2).



Folosesc apoi o varianta a incrucisarii de infuzie, in ideea transferului de gene de la mama si imperechez din nou porumbita `C` (intemeietoare) cu fiul ei `M1`, gradul de consangvinitate ajungand la 25%.


 





Din incestul mama `C` x fiu `M1` rezulta generatia a doua – fii `M2` si fiice `C2`.



Fiicele `C2` le imperechez cu nepotii `F2` din descendenta bunicilor `P1A` si `P2B` de la susa nr. 1.



Fiii `M2` ii combin la randul lor cu fiicele provenite din reincrucisarea susei nr. 1 – bunic  nepoata (P1`F2` sau P2`F2`). Porumbeii rezultati din cuplurile respective sunt hibrizi dubli, proveniti din combinarile a doi hibrizi simpli consangvini.



Un mascul F2 x o femela C2 dau nastere la hibrizi dubli C3F3 (masculi si femele)



Masculul M2 x femela P1F2 sau femela P2F2 dau nastere la M3P1F2 (masculi si femele) – hibrizi dubli.



Morfologic, noile generatii sunt heterogene, etaland o mare vigoare sportiva.



Vreau sa mentionez ca pentru obtinerea unui grad cat mai mare de fidelitate a manifestarii aptitudinilor sportive trebuie urmarite si  particularitatile fenotipice ale porumbeilor selectionati – marimea si forma corpului, constructia scheletica, musculatura, calitatile penajului, in special cel al aripilor s.a.m.d.


 
10 Oct 2011
Admin · 2735 vizualizari · Scrieti un comentariu
Categorii: Cat

AMENAJAREA CRESCATORIEI

Cum sa amenajezi o voliera

Amplasarea. Se va alege un sol uscat, iar voliera va fi orientata cu fata spre S/S-E sau S/S-V, tinand cont de vantul dominant.

Constructia. Pentru 6 perechi: 3,50 x 2 ampreta la sol. Se va turna o placa de beton armat cu o grosime de 10 cm. Se poate construi din pereti inchisi cu fata din plasa sau perete inchis spre partea expusa vantului si restul din plasa. Trebuie aleasa o plasa cu ochiuri de dimensiuni mici, pentru a impiedica patrunderea rozatoarelor. Tot din acest motiv plasa trebuie prinsa in fundatie pentru a se asigura etanseitatea. Acoperisul trebuie sa aigure pastrarea uscata a interiorului. Voliera trebuie prevazuta cu o usa de acces pentru crescator, iar pentru cresterea in semi-libertate a pasarilor este necesar sa prevedeti o fereastra de zbor (50 x 30 cm.), situata in partea de sus a volierei si prevazuta cu o trapa de aterizare.




Porumbaria trebuie sa aiba pardoseala din beton peste care se va aseza gratare metalice sau din lemn, iar acoperisul din carton gudronat, tigla sau tabla. Compartimentele se despart prin pereti de scanduri, sau plasa de sarma. Iesirea se face prin fereastra de zbor, asezata pe partea insorita si prevazuta cu o scandura de zbor, cu o usa automata si cu o cusca de prindere, care poate fi asa de mare, incat sa serveasca drept voliera pentru baia de soare a porumbeilor in timpul cand acestia nu sunt liberi.

In cazul porumbeilor de agrement, interiorul porumbarelor se imparte in doua parti: un compartiment pentru porumbeii de prasila si altul pentru tineret. In cazul porumbeilor de zbor, porumbarul este compartimentat in 3 incaperi si anume, pe langa cele doua incaperi sus-mentionate, una este rezervata stolului de zbor. Alaturi de porumbarie si despartit de ea se instaleaza un volier special pentru porumbeii bolnavi.

In porumbare se construiesc locuri de odihna pentru porumbei sub forma de scanduri de dormit si bete de odihna, iar in compartimentul porumbeilor de prasila si boxe de imperechere si de clocit. Boxele de imperechere reprezinta ladite lungi de un metru, largi si inalte de 60x60 cm, la mijloc si in fata pereti din panza de sarma. Peretele din mijloc e demontabil, iar cel din fata are usite tot din panza de sarma.

Boxele de clocit au forma unor cutii, construite din plasa de sarma, sipci de lemn si pardosite cu scanduri. Marimea lor variaza in functie de marimea raselor de porumbei care le vor ocupa, intre 70x40x50cm si 120x80x60cm. In fiecare boxa de clocit se construiesc doua cuiburi pentru fiecare pereche de porumbei de prasila, in scopul asigurarii unei clocirii si cresteri consecutive a puilor. Boxele astfel construite in compartimentul porumbeilor de prasila sunt asezate una linga alta, suprapuse si ridicate deasupra pardoselei cu 20cm

Rasele de zbor se cresc in libertate, iar cele de carne si de ornament in voliere instalate in fata porumbarului sau a boxelor de clocit, facute din plasa de sarma prinsa de un cadru metalic sau din sipci de lemn, inchise din toate partile, avand o capacitate de aer suficienta numarului de porumbei care vor fi crescuti in ele. Pentru fiecare porumbel se socoteste un metru cub de aer. Voliera are o ușa prin care intra ingrijitorul. In interiorul ei se gasesc : alimentatorul, adapatoarea, bazinul de facut baie, ladita cu nisip si substante minerale, precum si scandurile sau sipcile pe care se aseaza porumbeii din zbor.

Pentru rasele mai delicate se intrebuinteaza metoda boxelor izolate, complet inchise, numai cu o mica usa de intrare pentru porumbei si cu partea de sus demontabila, pentru a putea fi introduse cuibarele si pentru curatarea si dezinfectarea boxei.



Amenajari interioare.
Fiecare cuplu, celibatar sau tineret isi va alege un loc de stat, dar va trai in voliera alaturi de semenii sai. Se vor construi boxe de clocit, de imperechere si stinghii de odihna. Mai este necesar ca voliera sa fie dotata cu adapatoare, hranitoare, distribuitor de minerale si o baita pentru porumbei in care acestia sa-si spele penajul.

Adapatori.
Recipientele de apa (adapatorile) trebuie sa fie astfel construite, incat porumbeii sa aiba mereu la dispozitie apa curata si proaspata. Vasele deschise nu sunt recomandate, pentru ca porumbeii murdaresc repede apa. S-au dovedit eficiente recipientele din plastic sau sticla, dar nu este de lepadat nici “stramosul” lor din tabla de cupru, pentru ca pe peretii acestora nu se dezvolta algele. Daca recipientul se curata corespunzator algele numai reprezinta o problema.

Adapatorile sunt formate dintr-o parte superioara, care are rolul de rezervor avand o capacitate de 2,5-5 l. si o parte inferioara prevazuta cu deschizaturi prin care porumbeii isi introduc capul pentru a bea. Pentru a se evita murdarirea apei prin patrunderea prafului, adapatorile pot fi prevazute in partea inferioara cu clape care vor acoperi deschizaturile. Porumbeii invata foarte repede sa deschida aceste clape cu ciocul cand le este sete. La umplere, partea de sus este intoarsa invers si umpluta cu apa, apoi se monteaza partea inferioara si adapatoarea este intoarsa din nou in pozitia obisnuita. Apa curge din partea superioara in cea de jos pana la nivelul deschizaturilor.

Se impune ca recipientul pentru apa sa fie asezat ceva mai sus fata de podea pentru ca in apa sa nu patrunda murdaria care poate fi pe jos. Pentru pui se recomanda folosirea de vase deschise pentru ca acestia sa le gaseasca mai usor si sa invete sa bea singuri apa. Dupa 2-3 zile se pot folosi adapatorile, insa puii trebuie tinuti sub observatie pentru a vedea daca le folosesc.

La fiecare umplere se impune o curatare temeinica a adapatoarelor deoarece bolile infectioase se transmit cu usurinta prin apa de baut.



Hranitori.
Hranirea porumbeilor se poate face utilizand mai multe metode. In crescatoriile mici si rudimentare, hrana se imprastie pe jos in fata hulubariei. Cand hranirea se face la ore fixe, pasarile invata repede “ora mesei” si se intorc intotdeauna la timp in apropierea adapostului. Acest mod de hranire nu este recomandat deoarece hrana poate intra in contact cu excrementele, ceea ce poate duce la transmiterea bolilor infectioase. Se recomanda ca hrana sa fie distribuita prin intermediul unor vase speciale numite hranitori si care pot fi clasice sau automate.

a. Hranitori clasice.
Hranitoarele clasice sunt vase plate, lungi de 40-100 cm (in functie de nr. porumbeilor) si cu pereti inalti de 3-4 cm peste care se amenajeaza un grilaj de protectie din sarma care are rolul de a impidica porumbeii sa intre peste locul unde este asezata hrana. Distanta intre barele grilajului va fi de 4 cm astfel incat pasarea sa poata introduce capul printre ele pentru a ciuguli, fara a putea murdari hrana cu picioarele. Alte modele pot fi prevazute in partea superiora co o bara rotativa care impiedica porumbeii sa aterizeze pe ea.





b. Automate.
Hranitoarele automate sunt folosite in cazul cand crescatorul ar putea lipsi cateva zile, iar in acest timp pasarile sa nu fie afectate de lipsa hranei. Unele sunt construite astfel incat le ofera porumbeilor hrana in mod constant si fara restrictii, iar altele au un motor care se activeza la anumite ore si umplu vasul de hrana cu o cantitate prestabilita de hrana.

Automatele pot fi rotunde sau dreptunghiulare, din care hrana curge de sus, dintr-un rezervor conic, in doua directii.Aceste automate sunt realizate din lemn sau placaj si au o lungime de 40-60 cm, o latime de 35 cm si o inaltime de 50 cm. Capacitatea lor este de 10-12 kg de hrana. Este importanta pastrarea dimensiunilor standard deoarece acestea sunt cele mai potrivite pentru scurgerea libera a hranei si pentru evitarea imprastierii ei de catre porumbei. Acest automat va avea un capac ale carui margini vor acoperi si jgheaburile de hrana ,pentru a se evita murdarirea hranei. Suprafata capacului va fi deci mai mare decat baza automatului. Avand in vedere faptul ca porumbeii se vor aseza pe capac, nu se va pierde nimic din suprafata totala a hulubariei. In functie de programul crescatorului, automatul poate fi umplut cu hrana pentru una sau mai multe zile.

Pe langa cele dreptungiulare mai exista si cele rotunde din metal sau plastic, dotate cu o instalatie care distribuie hrana la intervale de timp prestabilite.
In cazul punerii la dipozitie a unei cantitati nelimitate de hrana, exista pericolul ingrasarii peste masura a porumbeilor. Acest pericol este mai mic in perioadele de reproducere si la rasele care zboara mult. Ingrasarea poate fi evitata prin utilizarea hranei cu un continut mic de substante nutritive.





Baite.
Baitele sunt sub forma unor tavite, nu foarte adanci (h=cca10 cm) in care periodic porumbeii obisnuiesc sa se spele. Apa de baie trebuie sa fie curata si in ea se dizolva sare (1-2 linguri la 10 l.) pentru prevenirea parazitilor externi. Porumbeii sunt mari amatori de scaldat si periodic baitele trebuiesc introduse in voliera intotdeauna curatate si cu apa pregatita ca mai sus, deoarece porumbeii obisnuiesc sa bea din apa in care se scalda. Dupa ce o folosesc este bine sa fie retrasa si curatata. Baitele sunt obligatorii in cazul cand pasarile nu sunt libere iar voliera este acoperita, nepermitand intrarea picaturilor de ploaie.

Gratar pentru podea.
Gratarele pentru podea pot fi metalice (din sarma) sau din lemn. Ele se folosesc pentru a tine la distanta de penele pasarilor excrementele, reducand astfel pericolul bolilor infectioase. Se monteaza pe podeaua hulubariei la o inaltime de 10 cm. Excrementele cad prin spatiile libere si vor fi indepartate periodic. Curatarea nu se face zilnic, grilajul ajutand la igiena crescatoriei si mentinerea sanatatii pasarilor. Porumbeii se obisnuiesc repede cu grilajul. Rama grilajului trebuie sa fie suficient de solida.



Cuibarele.
Cuiburile obisnuite sunt niste farfurii cu diametrul de 22 cm. Pentru rasele mari, trebuie sa fie de dimensiuni corespunzatoare. Acestea se vor aseza in celulele de cuibarit si vor fi ocupate de porumbei. Pasarile stau pe rand pe cuib si il captusesc cu ramuri, pene, etc. Cuiburile sunt astfel concepute incat sa nu se rastoarne chiar si atunci cand pasarea sta pe o latura cu toata greutatea corporala. Ele pot fi realizate din lemn, plastic sau lut. Exista si captuseli speciale pentru cuib, realizate din carton, care se arunca odata cu excrementele. Mai exista si cuibare de unica folosinta, realizate din carton, deosebit de igienice si economice.



Stinghii de odihna.
Cele mai utilizate sunt cele sub forma de acoperis, construite din doua scandurele de 25 cm imbinate in unghi drept peste care se fixeaza orizontal una de 12 cm si lata de 3-5 cm pe care va sta pasarea. Ele se pot fixa in numar mare pe unul din peretii hulubariei. Excrementele cad pe cele doua scanduri inclinate si aluneca pe podea, porumbeii neintrand in contact cu ele si astfel se pastreaza curati. Trebuiesc pastrate spatii sufficient de mari intre ele pentru a se evita harjonirea pasarilor vecine.






Rafturi inclinate.
Tot pentru asezare sunt folosite si rafturile inclinate, care constau in scanduri fixate vertical in perete la distanta de 20 cm intre care se vor aseza rafturile late de 3,5 cm si dotate in partea din spate cu o parte inclinata pe care aluneca excrementele. Dupa o perioada, porumbeii se vor invata sa se aseze pe rafturi si apoi sa se intoarca cu fata in afara.










Celula de cuibarit este cel mai important spatiu pentru perechile reproducatoare. Numai perechea “locatara” poate sta in interiorul ei, intrusii fiind alungati imediat atat de femela cat si de mascul. In urma acestor lupte pasarile se pot rani (in special la nivelul capului) dar se intampla destul de rar caci intrusul dispare destul de repede la aparitia “proprietarului”. Celula de cuibarit trebuie sa fie destul de mare pentru a permite ca amandoua pasarile sa stea comod in interior. Pentru ca inainte ca prima serie de pui sa paraseasca cuibul, perechea va depune alte oua, este necesar ca marimea celulei sa permita amplasarea a doua cuiburi. Acestea pot sta alaturi, intre ele fiind un perete despartitor sau pot fi amplasate suprapuse.

Cand nu este disponibil un al doilea cuibar, femela va depune urmatoarea serie de oua alaturi de pui, lucru nerecomandat intrucat acestea se vor murdari de excremente sau pot fi chiar sparte.

Pentru porumbeii de marime medie se pot folosi celule de dimensiunea 60 x 30 x 30cm. Ele vor fi amplasate pe perete astfel incat sa-l acopere in intregime. Dimensiunile pot fi usor modificate, tinand seama de dimensiunile peretelui, astfel incat sa putem acoperi peretele in intregime. Mai intai se fixeaza placi verticale de placaj late de 30 cm, care sa ajunga de la podea pana la tavan. Pe aceste placi se vor aplica suporturile celulelor de cuibarit. Pentru ca porumbeii tineri, care ocupa in general randul de jos de celule, au tendinta sa-si extinda dominatia asupra intregii podele, se recomanda ca randul de jos sa nu fie amenajat cu boxe. Acest spatiu poate fi inchis, pentru a se tine acolo diverse exemplare la nevoie sau poate fi complet liber. Deci primul rand va incepe de la inaltimea de 30 cm. fata de podea. Partea frontala a celulelor de cuibarit poate fi amenajata in diverse modalitati. Cele mai simple sunt grilajele din sarma acoperita cu material plastic, cu intrari care se pot inchide. Este important ca porumbeii sa poata intra cu usurinta in celule, iar acestea sa poata fi curate temeinic si repede. Celulele ramase neocupate se vor inchide, altfel ele vor fi folosite ca resedinta secundara de unii masculi care apoi vor impiedica instalarea unei alte perechi. Imperecherea se va face inchizand pasarile selectate (un mascul si o femela) impreuna in celula, asigurandu-le necesarul de hrana si apa.

Trape.
Trapele sunt niste intrari foarte simple. Scandura pentru aterizare nu ajunge pana in interiorul adapostului. Deschizatura va fi impartita in mai multe segmente cu latimea de 11 cm, separate de stinghii de lemn sau bare metalice. Acestea insa nu sunt perfect verticale, ci inclinate in partea de sus spre interiorul adapostului (aprox. 5 cm.), fixandu-se de scandura pentru aterizare in partea inferioara. Deseori, pe muchia scandurii de aterizare se fixeaza o bara rotativa, care se invarte usor spre interior la contactul cu picioarele pasarii. Porumbelul care incearca sa iasa prin deschizatura se va prinde cu picioarele de aceasta bara, in incercarea de a castiga stabilitate pentru a se lansa. In acest moment bara se va roti spre interior, deplasand astfel si centrul de greutate al pasarii, aceasta dezechilibrandu-se va reveni in interior. Porumbeii vor invata rapid ca iesirea din adapost nu este posibila si vor renunta sa mai incerce. Cand se doreste eliberarea pasarilor din adapost, intregul ansamblu se lasa in jos si se deschide.
Exista si posibilitatea ca ansamblul sa fie fix si sa se amenajeze o clapa suplimentara care sa permita iesirea.

Dimensiunea de 11 cm a segmentelor este data pentru porumbeii de talie mijlocie, in cazul raselor de talie mare sau mica aceasta trebuie marita sau micsorata corespunzator in conformitate cu marimea pasarilor.



Intrari pendulante.
Daca la intrare se fixeaza un sir de pendule porumbelul poate intra si iesi in voie. Aceste pendule sunt lungi de 30 cm si distanta dintre ele este de 4 cm. Ele se aranjeaza pe o axa de sarma montata deasupra intrarii pasarilor. Daca pendulele se pot misca liber, porumbeii pot intra sau iesi in voie. Cand un porumbel doreste sa intre va introduce capul printre pendule si acestea vor pendula in jurul axului permitand trecerea. Prin fixarea unei bare subtiri in fata sau spatele pendulelor se poate limita iesirea sau intrarea porumbeilor dupa dorinta crescatorului.







10 Oct 2011
Admin · 2182 vizualizari · Scrieti un comentariu
Categorii: Cat

DESPRE HRANIREA PORUMBEILOR

:

Hranirea porumbeilor de concurs a fost, este si va fi inca mult timp un subiect controversat.
Despre acest domeniu al alimentatiei se pot spune multe lucrurii. Parerile sunt impartite: exista retete de hrana care unora le-au adus succesul, dar care sunt combatute de catre unii crescatori. Articolul de fata se doreste a fi o informare sumara a catorva aspecte general valabile legate de compozitia hranei porumbeilor.
Substantele indispensabile vietii porumbeilor sunt: apa si nutrientii (glucide, lipide, proteine, substante minerale si vitamine).
Apa este elementul necesar unei bune desfasurari a tuturor functiilor organismului. Necesarul zilnic de apa la porumbeii voiajori este de 30-60 ml variind in functie de temperatura mediului ambient, de perioada de activitate-repaus, si de pozitia cuibului etc. Perioada de repaus coincide cu perioada rece. Pe timp de iarna, un porumbel bea mai putina apa. Tinand seama de temperatura optima necesara, este recomandat ca pe timpul iernii apa sa fie tinuta in casa cateva ore inainte de administrare, pentru a ajunge la o temperatura in jur de 2o grade.
Sub 6 grade apa este prea rece, putand produce tulburari digestive. Pentru ca in perioada verii porumbeii consuma mai multa apa, se recomanda schimbarea apei cel putin de doua ori pe zi.

GLUCIDELE: Sunt alcatuite din carbon, hidrogen si oxigen. Data fiind componenta lor, ele mai poarta denumirea de hidrati de carbon sau carbohidrati. Cele mai importante glucide sunt glucoza, fructoza, zaharoza (zaharul), galactoza (glucidul din lapte), amidonul (glucidul din legume si cereale), celuloza si hemiceluloza (existente in vegetale), pectina si glicogenul (din muschi si ficat).Glucidele constituie o sursa importanta de energie pentru organism. Procesul de degajare a energiei (in ceea ce priveste arderea glucidelor) se produce rapid, comparativ cu alte surse energetice ale organismului.
De aceea, glucoza si zaharoza se recomanda porumbeilor voiajori la antrenamente si competitii. Rolul glucidelor este deosebit de mare pentru sistemul nervos central. Glucoza este predecesorul principal al glicogenului (rezerva principala de glucide in organism). Glicogenul se depune in ficat si muschi.

CEREALELE

In alcatuirea unei ratii pentru porumbei ,vor intra in mai mare proportie grauntele de cereale.Acestea au cam 70% hidrati de carbon(glucide),8-12% substante proteice so 2-8% lipide,putine substante minerale(1,5-4%) si cantitati apreciabile de vitamine E si B,insa sunt sarace in carotene(pro-vitamina A),cu exceptia porumbului galben ,care e ceva mai bogat.
GRIUL: Este cautat de porumbei,dar trebuie dat cu multa chibzuinta,pentru ca fiind bogat in hidrati de carbon,favorizeaza ingrasarea si sterilitatea masculilor.
PORUMBUL: De asemenea este cereala apreciata ,este un furaj cu putere energetica mare ,fiind bogat in proteine si glucide;avand si o cantitate oarecare de carotene,mareste pofta de mancare si ridica digestibilitatea ratiei.De preferat este sa se dea porumbeilor porumb cu bobul mic.Porumbul are valoare calorica mare , administrat in cantitati mari duce la ingrasare.
OVAZUL: Desi nu le place porumbeilor este un furaj bogat in feruginoase ,se asimileaza usor si contribuie la formarea unor pene de calitate ,netede si unsuroase.Este bine ca ovazul sa se dea in hrana porumbeilor in special iarna,adica in perioada de asteptare a viitorului sezon sportiv;el ajuta ca zburatoarele sa fie usoare dar cu muschi tari.In acelasi timp ,este un tonifiant al sangelui si al sistemului nervos.Are insa un usor efect de franare a ouatului la porumbei;asadar in perioada ouatului ar fi bines a fie redus.
ORZUL: Se recomanda sa se dea in hrana porumbeilor obositi dupa concursuri ,dupa gonire la cuib etc.
Amestecul de orz si ovaz constituie o hrana foarte buna pentru lunile ianuarie si februarie .Este bine sa nu se dea in hrana tineretului deoarece varfurile ascutite ale boabelor pot produce raniri pe traiectul digestiv.
Grauntele decorticate de ovaz si orz ,se recomanda sa se administreze pentru actiunea lor linistitoare ,pentru neutralizarea efectului produs de unele seminte excitante.
Orzul, mai ales ,are actiune calmanta asupra stomacului si este eficace in oprirea fermentatiilor intestinale ,in combaterea diareei.
SECARA: Are valoare nutritiva ceva mai redusa decat graul sau porumbul ,dar nu prea este pe placul porumbeilor.

ORZOAICA PE TIMP DE IARNA

Se spune ca orzoaica este cea mai buna hrana pe timp de iarna. Unii crescatori o folosesc in procentaje mari in ratia zilnica, chiar peste 50%. Ce alta combinatie ar merge pe timp de iarna? (pentru porumbei care nu au acces afara pana in primavara).
Cunoscand necesarul organismului unui porumbel in principii nutritive,in substante minerale si vitamine,este util sa se stie cum trebuie alcatuita o ratie de hrana pentru a raspunde cat mai complet unui organism in crestere si dezvoltare sau al unui organism care sa fie capabil sa produca energia necesara zborurilor etc.
In principiu ,o ratie bine echilibrata trebuie sa cuprinda 45-50% graunte de cereale (porumb,orz,ovaz,grau,secara,etc.)7-8-10% seminte de oleaginoase (floarea-soarelui,canepa,rapita etc.)
Stabilirea ratiei si alegerea grauntelor celor mai potrivite se fac cu mult discernamant ,cerand o buna cunostere a nevoilor organismului in perioada data.In functie de scop,de sezon,se pot da mai multe cereale sau dimpotriva acestea se reduc; se mareste cantitatea de leguminoase ,la nevoie se adauga oleaginoase etc.



LEGUMINOASELE

Boabele de leguminoase sunt bogate mai ales in substante proteice (22-40%) dar au grasimi putine (1-5%); au mai multe minerale decat cerealele,fiind bogate mai ales in saruri de fosfor si calciu;ele contin cantitati mai mari decat cerealele vitamine din grupa B, in special vitamina B1,dar mai putin carotene.
MAZAREA: Contine 22-26% proteina,50-52% substante neazotate,1-2% lipide si 4-5% celuloza.Avand digestibilitate ridicata ,ea poate sa intre in ratie in proportie de 15-20%, iar in amestec cu borceagul pana la 50-54%. Fiind bogata in substante minerale ea are,alaturi de porumb ,actiune favorabila asupra dezvoltarii organismului, mareste rezistenta la eforturi,ajutand la reducerea oboselii.De retinut ca bobul de mazare verde are actiune diareica.
MAZARICHEA: Prin continutul sau ,actioneaza asupra sistemului nervos.Ea poate intra in ratie pana la 20% ,desi unii columbofili introduc in ratie pana la 60-70 sau chiar 80%,dar in acest caz cu borceag,deci in amestec cu grasime.Se va avea grija deosebita ca introducerea acesteia in ratie sa se faca treptat ,cantitatile majorandu-se saptamanal.Introdusa in ratie fara pregatirea tubului digestiv,mazarichea produce tulburari intestinale ;fecalele devin vascoase,cleioase,urat mirositoare. Nu se recomanda in hrana porumbeilor tineri ,intrucat uneori produce congestii intestinale.
SOIA: Desi foarte bogata in proteine ,nu se recomanda sa se dea in hrana porumbeilor ,intrucat poate produce tulburari manifestate prin schiopaturi ,ologeala etc..
LINTEA: Are o valoare nutritive ridicata :30-32% proteine ,fiind si destul de bogata in saruri minerale(calciu, fosfor, fier asimilabil etc).Se poate introduce in ratie in cantitate de 5-10% ,avand actiune de inviorare a porumbeilor obositi.

OLEAGINOASE

Nutreturile mai bogate in lipide sunt semintele oleaginoase;ele contin aproximativ 34,2% lipide, 24,3% proteine,22,55 substante extractive neazotate (in care intra si glucidele) si vitamina A .Dintre acestea amintim semintele de canepa ,in ,floareasoarelui si rapita.
Semintele de oleaginoase se recomanda sa se administreze in deosebi in timpul neparlirii ,avand actiune de stimulare a cresterii penelor ,fapt care ajuta la scurtarea perioadei respective.Datorita actiunii favorabile asupra cresterii penelor ,aceste seminte se dau in amestec ,in perioada premergatoare participarii la expozitii ,conferind penelor un luciu frumos.Ele stimuleaza ouatul si maresc procentul de fecunditate si ecloziune.Au usor efect laxativ, drept pentru care se administreaza si ca depurative.Aceste seminte pot intra in ratie in proportie de 5-7%,cunoscand ca excesul lor poate produce ,mai ales vara anumite tulburari: indispozitie,febra,congestia ficatului ;ca atare ,ele trebuie dozate foarte atent,in special in perioada concursurilor.
FLOAREA-SOARELUI: Fiind foarte bogata in proteine si ulei ,cu continut de sulf usor asimilabil ,are actiune deosebit de favorabila in cresterea penelor ;ca atare, se recomanda ca in perioada naparlirii sa fie prezenta in ratie in proportie de 5-6%.
RAPITA: Semintele acestei plante sunt utilizate in hrana porumbeilor pentru continutul bogat de calciu ,magneziu,acid fosforic,sulf asimilabil ,precum si in substante grase (cca 38%).In cantitati mici (3-5% din ratie) au efect stimulator ;invioreaza ,prin marirea activitatii diferitelor functii vitale.
RAPITA ROSIE: Desi contine mai putin sulf si fosfor ,stimuleaza activitatea sistemului nervos si mareste forta de zbor ;se va da in cantitati mici:1/4 dintr-un degetar pe zi pe cap de porumbel,in amestec timp de 8-10 zile in perioada premergatoare zborurilor .Rapita ,fiind foarte hidrofila si mucegaind usor ,se va pastra in locuri uscate si in cantitati mici .
CANEPA: Semintele acestei plante plac foarte mult porumbeilor ,fiind bogate in substante proteice ,lipide si saruri minerale usor asimilabile;au actiune excitanta asupra instinctului genezic;se dau in ratie circa 3-5%.
 
 
 
10 Oct 2011
Admin · 478 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Cat

BOLILE PORUMBEILOR

1) VIERMI INTESTINALI-porumbeii bolnavi au stare de somnolenta
-slabesc si nu mananca cu pofta
- dupa efectuarea tratamentului adecvat porumbeii devin mai vioi
2) COCCIDIOZA -puii din ou nu pot ciocni coaja si mor
-porumbeii maturi se manifesta prin stare de somnolenta
- la femele, se produce intarzierea ouatului
3) TRICOMONOZA -in partea din spate a gatului se vede o substanta de culoare alb branzos
-puii din cuib cer mancare tot timpul
-porumbeii bolnavi slabesc
- pe timpul noptii , cand porumbeii dorm se aud asa numite sforaituri
4) MICOPLASMOZA - in partea din spate a gatului se vede o substanta mucilaginoasa(muci in gat)
- gainat moale apatos
5) SALMONELOZA - gainat verde
- articulatiile incheieturilor se pot unfla si de aici apare schiopatatul
-pofta redusa de zbor
-lasarea aripilor (porumbei nu mai pot zbura de la sol)
6) PARAMIXOVIROZA(boala netratabila) - porumbeii virusati sucesc gatul
-diaree excesiva (gainat apatos)
7) VARIOLA -apar negi pe ochi , nari si picioare.Acesti negi se pot transforma in bube mari si foarte mari
- aceasta boala nu se trateaza decat cu unguente sau substante care sa usuce bubele
Cam astea ar fii principalele boli ale porumbeilor

1) VIERMI INTESTINALI - ASCACID (comprimate)- se da cate 1comprimat / porumbel
- SINGAL (comprimate)- 1 comprimat/ porumbel
- ROMBENDAZOL (comprimate) – 1 comprimat / porumbel (acest medicament afecteaza penajul porumbeilor)
2) COCCIDIOZA - COCCISTOP (buvabil) - 1 ml / 1 l de apa
- SULFACOCCIDIN ( buvabil) -1 ml / 1 l apa
- SULFACOCCIROM (buvabil ) – 1 ml / 1 l apa
- SULFACOCCIDIN ( comprimate ) 1 comprimat / 1 porumbel
3) TRICOMONOZA - FLAGELSTOP (buvabil) -1 plic (50g) / 2,5 l apa
-ENTEROGUARD (comprimate) - 1 sfert de comprimat / porumbel
- COLUMBOVIOFORT (comprimate) - 1 comprimat / porumbel
- FLAGYL uman (buvabil) - 7 ml / 1 l apa
4) SALMONELOZA, MICOPLASMOZA - DOXI-H pulbere (buvabil) - 1 g / 1 l apa
- ENROFLOXAROM (buvabil) - 0,5 ml / 1 l apa
- ENROFLOXACINA (buvabil) – 0,5 ml / 1 l apa
5) PARAMIXOVIROZA - ESTE BOALA NETRATABILA
Pentru a proteja porumbeii de aceasta boala in lunile ianuarie – febroarie se face un vaccin subcutanat .
VACCIN - COLUMBOVAC (vaccin romanesc) – cu perioada de protejare de 6 luni . – se face in ceafa, subcutanat ,
0,25ml / porumbel
- PARAMIXO NOBILIS ( vaccin olandez) -cu perioada de protejare de 1 an – se face in ceafa, subcutanat,
0,25 ml / porumbel
ATENTIE!!
Inaintea administrarii vaccinului, porumbeii trebuie sa prezinte o stare de sanatate perfecta pentru a putea face receptia
cu vaccinul (a putea devenii imuni la boala).
Dupa administrarea vaccinului se pune in apa 1 aspirina / 2 l apa pentru a evita eventualii noduli care se pot forma la
Locul vaccinarii.
6) DIFTERO-VARIOLA - in cele mai multe cazuri se formeaza pe fond de slabire ( zboruri, perioada dupa boala,
avitaminoze)
VACCIN - COLUMBO DIV ( vaccin romanesc) - cu perioada de protejare de 6 luni – acest vaccin se face prin
tamponare ( se zmulg 5-6 fulgi din pulpa piciorului, iar cu o bucata de vata se tamponeaza vaccinul In locul din care sau zmuls fulgii, daca locul se inroseste inseamna ca vaccinul a devenit receptiv, porumbelul a devenit imun la boala )
- LA SOTA (vaccin romanesc) – cu perioada de 6 luni .
Administrare ( vezi instructiunile vaccinului precedent).  Viermii           Multi dintre crescatorii cu vechime, nu numai incepatorii, nu au fost
deranjati niciodata de acestia. Apar doar in anumite crescatorii, mai ales acelea in
apropierea carora se afla vreun catel, iar porumbeii au acces la zona in care acesta
urineaza. Chiar si asa, se recomanda un tratament preventiv la anumite perioade de
timp.
Recomandari pentru tratament:
   a) Stozzon (praf) - se administreaza in apa aproximativ o data la 3 luni, timp de o zi.
Propunerea mea este ca in ziua in care il administrati, porumbeii sa primeasca mai
putina mancare decat de obicei, deoarece este un medicament puternic si poate
produce stari de voma pasarilor. (se gaseste in farmaciile veterinare)
   b) Uleiul de usturoi (poate fi folosit in combinatie cu drojdia de bere) - se umezesc
grauntele cu ulei de usturoi si apoi se adauga eventual drojdia, inainte ca acestea sa fie
puse in hranitoare. Este folosit ca modalitatea de a preveni aparitia si dezvoltarea
anumitor bacterii in organism, insa nu poate fi considerat tratament.
Tricomonoza             Unii spun ca virusul care duce la aparitia acestei boli este prezent in
organismul oricarui porumbel, insa el trebuie mentinut la un nivel la care prezenta lui
sa nu afecteze organismul. Aceasta boala apare in general la efort pe baza slabirii
organismului, dar si in situatiile in care umiditatea isi face prezenta in crescatorie,
eventual cauzata de starea vremii de afara.
Modalitati de combatere si prevenire:
   a) Metronidazol-ul uman (pastile). Este tratamentul consacrat pentru acest tip de boala
si cu rezultatele cele mai bune. Se administreaza 3-5 zile cate 1/4 pastila, in prima zi
1/2 pastila. Este bine ca in timpul acestui tratament porumbeilor sa le fie administrate
si anumite vitamine. (se gaseste in farmaciile umane).
   b)Ronidazole 10% (praf). Durata recomandata a tratamentului este de 4-10 zile, de
asemenea in combinatie cu vitamine, zilnic sau la doua zile, in functie de situatia din
crescatorie. Este probabil cel mai folosit medicament pentru solutionarea acestei
probleme.
Infectiile respiratorii             Probabil boala care ne chinuie cel mai mult! Se manifesta
cu excremente predominant lichide si/sau de culoare deschisa insotite in unele cazuri
si de un miros intepator. De asemenea poate cauza umezirea excesiva a ochilor
precum si murdarirea narilor. Se observa deseori si pierderea luciului penajului la
porumbei. Durata tratamentului este de 4-8 zile si se recomanda folosirea vitaminelor
in paralel. Tratamentul se repeta la 1-2 luni in extra sezon, iar in timpul sezonului se
recomanda tratarea porumbeilor la cel mult doua-trei saptamani.
Variante de tratare/prevenire:
   a) Enrofloxacina (solutie/pastile) / Enrofloxarom (solutie/pastile). Se gasesc in
farmaciile veterniare si sunt preferate de multi deoarece sunt mai usor de procurat si
administrat. Multi le considera insa slabe (depasite).
   b) Doxivit (praf) combinat cu Tylosina (praf). Se gasesc in farmaciile veterniare.
   c) Orni Special (pliculete specializate).
   d)Lincospectin (solutie injectabila). Se administreaza 0.2ml/buc la 12/24 ore in
functie de stadiul in care se afla boala. (Este un antibiotic cu spectru larg)
Coccidioza             Apare in general in crescatoriile cu umiditate.
Se trateaza cu Coccistop (solutie sau pastile) si altele.
Salmoneloza             Este una din bolile foarte neplacute si nu totdeauna tratabila. In
fazele avansate se manifesta cu paralizarea articulatiilor si/sau umflarea incheieturilor.
Cu toate acestea nu este insa o boala frecventa. Este mai degraba o boala care se ia,
decat care apare, de aceea evitati sa aduceti in crescatorie pasari care provin din medii
cu probleme.
Modalitati de combatere si prevenire:
   a) Lincospectin (solutie injectabila). Se administreaza 0.2ml/buc la 12/24 ore in
functie de stadiul in care se afla boala.
   b) Parastop (pliculete specializate).
Paramixoviroza              Cu siguranta una dintre cele mai dure boli care pot aparea la
porumbei, dat fiind ca deseori duce la mortalitati. Se manifesta in prima faza prin
excremente apoase si lipsa poftei de viata. In fazele finale, se manifesta cu pierderea
echilibrului si rasucirea gatului.
         Modalitatea de prevenire a acestei boli este vaccinarea cu vaccin special. Crescatorii
care participa la concursurile cu porumbei sunt obligati ca la inceputul fiecarui an,
respectiv la inceputul sezonului cu puii (pentru cei aflati in cauza) sa-si vaccineze
porumbeii impotriva acestei boli.
Exista doua tipuri de vaccin anti-paramixoviroza:
   a) Vaccinuri care asigura imunitatea la boala pentru 6 luni (Columbovac, Paramixovacol etc)
   b) Vaccinuri care asigura imunitatea la boala pentru 12 luni (Newcavac, Nobilis etc)
(cunoscute drept “cele laptoase”)
         Important: De remarcat insa ca, inaintea vaccinarii pasarilor cu vaccin antiparamixoviroza,
acestea trebuie sa aiba o stare de sanatate perfecta! Altfel, exista
riscul ca vaccinul sa nu-si faca efectul dorit.
          Tratamentele obligatorii premergatoare vaccinarii anti-paramixoviroza          1. Viermi
     2. Tricomonoza
     3. Infectii respiratorii
    4-5. Coccidioza si Salmoneloza (in caz ca nu au mai fost tratate niciodata, sau au mai
existat probleme de la ultima tratare impotriva acestor boli)
          Cu propunerea de a se tine cont de numarul maxim de zile recomandat mai sus pentru
fiecare din aceste tratamente.
 Pentru performante deosebite NU SE POATE FARA: porumbei testati, conditii de cazare deosebite, medicatia si hrana potrivita, multa munca, metoda prin care sa-ti motivezi porumbeii, informatii de specialitate aprofundate.De cele mai multe ori datorita ignorantei noastre acesti SUPER-ATLETI nu capata toata atentia de care au nevoie si sunt supusi la adevarate torturi de catre �stapanii� lor.Unii din pacate inca spun: �apa, paie si bataie�; este un exemplu de genul ASA NU.FARA a avea pretentia ca cele ce urmeaza a fi prezentate reprezinta ,�adevarul absolut�, consider ca sunt destul de utile incepatorilor in acest sport si nu numai lor.O sa insist doar asupra alimentatiei si medicatiei porumbelului calator, celelalte atribute necesare obtinerii marilor performante urmand sa le aprofundeze fiecare dintre noi.In ceea ce priveste ALIMENTATIA, retetele de hrana difera foarte mult.Celor care nu stau tot timpul langa porumbeii le recomand sistemul Marc Roosens: �hrana la discretie si tot timpul�. Nu stiu daca este optiunea cea mai buna dar din cauza faptului ca nu ne vedem porumbeii decat in week-end eu personal as prefera ca acestia sa fie bine hraniti decat sa sufere de foame.Le administram un amestec format din: porumb, grau, floarea-soarelui, mazare, orz, in, mei, canepa, etc.
De regula procentele sunt: 20-25%porumb, 20-25% grau, 15-20% mazare, 20-25% orz, 5% floarea-soarelui. Inul, mei, canapa mai mult ca desert.
In functie de compartiment: matca, pui, zburatori ratia este ajustata.
Mazarea: este folosita doar cea galbena, este foarte buna pentru dezvoltarea musculara, astfel incat o gasim in procent mai mare la matca si pui.
Orzul: asigura supletea musculara si ajuta la o buna naparlire; de asemenea folosit in orice cantitate nu ingrasa. Se foloseste cu preponderenta la zburatori si la puii care ies la zbor. Iarna se gaseste in amestecul de boabe, ce formeaza hrana, in procent de peste 50%.
Canepa: are efecte holocinagene daca este consumata la discretie. Mare atentie, mai ales ca este printre semintele preferate de catre porumbei.
Putem sa-i ,,dezmierdam� si cu o salata foarte bogata in vitamine: papadie, salata, laptuci, frunze de ceapa verde, stevie, etc. Se toaca toate marunt si se presara sare. Porumbeii o vor ,,devora�.
Vitamine
Mierea- contine 40% fructoza, 30% glucoza.
Nu se pune in apa in fiecare zi ci dupa cum urmeaza: Vineri si Sambata daca cursa este Duminica, Luni si Marti daca imbarcare este Miercuri. Se folosesc 1-2 linguri pline pentru 2 l apa.
Complexul de vitamine se adauga in apa o data sau cel mult de 2 ori pe saptamana. Sa ne asiguram ca vitaminele au in componenta D si D3 care dau cea mai mare energie. Sa nu lasam apa ce contine vitaminele la soare deoarece aceasta poate distruge o parte din ele.
Dupa tratamentele medicamentoase la 1, 2 zile se adauga vitamine in apa niciodata in timpul tratamentului.
Vitamina A: prezenta in porumb, mazare, verdeturi. Importanta in crestere, la vedere. Nu este necesar un adaos suplimentar in hrana.
Vitamina B: sunt peste 10 feluri de vitamina B, este foarte importanta in concursuri. Se gaseste in legume si drojdia de bere.
Vitamina C: se gaseste in vegetale proaspete, lamaie, portocale, etc. Are un rol important in procesul de recuperare. Se poate administra doar cand porumbeii sunt in recuperare dupa o boala. Vitamina C se produce de catre organismul porumbeilor, au aceasta capacitate.
Vitamina D: are un rol important in formarea oaselor. Este produsa de porumbei daca au suficienta lumina solara. Este foarte important sa aiba hrana suficienta si diferite feluri de legume in hrana. Semintele de canepa, fasole si alune, daca sunt administrate, trebuie numai in procente mici nu puse la dispozitie in cantitati mari.
Vitamina E: este foarte importanta pentru fertilitate. Se gaseste din abundenta in germenii de grau, porumb si mazare. O suplimentare in hrana cu aceasta vitamina nu este necesara, doar daca sunt probleme cu fertilitatea.
Vitamina K: este necesara pentru circulatia sangvina. Vitamina K este prezenta in plantele verzi.
Vitaminele care sunt fat solubile sunt stocate in ficat. Vitaminele solubile in apa sunt pentru consumul imediat pentru concursuri, pentru energie. Astfel de vitamine AO3, E, K3, B1, B2, B6, B12,. Biotin. A se verifica prospectul complexului de vitamine. Se folosesc morcovii pentru vitamina A si orz in drojdia de bere pentru vitamina B.
Mineralele sunt foarte importante, grit si pickstone.Apa trebuie sa fie curata si daca se poate sa fie schimbata la 24 h.Nu concep ca in secolul �informatiei si al vitezei� sa nu se cunoasca principalele actiuni intreprinse pentru a se asigura SANATATEA efectivelor noastre de porumbei.Amintesc principalele boli care pot afecta porumbeii nostri si medicatia aferenta acestor boli. O sa vorbim despre medicamentele produse de catre firmele romanesti, pentru simplu motiv ca sunt mai la indemana noastra gasindu-se in aproape farmaciile veterinare.De preferat sa folosim produse din import create special pentru porumbei.BOLI VIRALE
1.Pseudopesta aviara (Boala de Newcastel)
2.Paramixoviroza
3.Difterovariola
BOLI BACTERIENE
1.Salmonelozele
2.Colibaciloza
3.Mixoplasmoza
4.Chlamidioza (Ornitoza-Psittacoza)
5.Pasteureloza
6.Stafilococia
7.Streptococia
BOLI PARAZITARE
1.Coccidioza
2.Tricomonoza
3.Raia
BOLI MICOTICE
1.Candidoza
2.Aspergiloza
BOLI VIRALEPREVENTIA PARAMIXOVIROZEI
Paramixoviroza este o boala infectioasa virala care afecteaza atat adultii cat si tineretul. Singura modalitate de prevenire a bolii este vaccinarea profilactica. Se vaccineaza pui de porumbei incepand cu varsta de 30 zile( de la ecloziune) precum si pasarile adulte nevaccinate.
Daca folosim produsele Romvac, se utilizeaza pentru prima vaccinare VACCIN VIU AVIPESTISOTA administrat oculo-conjuctival.
Dupa un interval de 2 saptamani efectivele se revaccineaza cu vaccin inactivat PARAMIXOVACOL.
Daca folosim produse Institutul Pasteur, se utilizeaza pentru preventia Pseudopestei aviare vaccinurile: NEDEVAC COL sau NEWVAC LA SOTA.
Produsul COLUMBOVAC are dubla actiune, atat in preventia pseudopestei aviare cat si pentru paramixoviroxa.
In scopul reducerii efectului de stres de vaccinare, se recomanda cu 2 zile anterior vaccinarii si alte 3 zile dupa vaccinare sa se administreze:
a)COMPLEX POLIVITAMINIC BUVABIL
b)Medicatie antimicrobiana cu unul dintre urmatoarele produse:
ENROFLOXAROM- 1ml/litru apa;
NORFLOXAROM- 1ml/litru apa;
FLUMEQUINOROM- 1ml/litru apa
PREVENTIA DIFTERO-VARIOLEI (varsatul).
Pentru preventie se foloseste VACCIN VIU ROMPORPOX ( Romvac) sau COLUMBO DIV ( Institutul Pasteur).
ATENTIE: Cu 5 zile anterior vaccinarii si 5 zile dupa vaccinare este interzis folosirea unor antibiotice.
In schimb se recomanda folosirea de vitamine in apa: COMPLEX POLIVITAMINIC BUVABIL (1-2 ml/ litru apa), VITA B COMPLEX(2 ml/litru apa), VITAMINA AD3E (1ml/litru apa).
REGULA: Anterior operatiunilor de vaccinare cu circa 7-10 zile efectivele de porumbei vor fi deparazitate atat pentru parazitii interni cat si externi.
Pentru viermii intestinali si alti paraziti interni se foloseste ROMBENDAZOL sau SINGAL.Pentru prevenirea si combaterea Tricomonozei se folosesc produse pe baza de metronidazol. Un astfel de produs este COLUMBOVIOFORT comprimate sau ROMETRONIDAZOL.Pentru parazitii externi se foloseste ROMPARASECT. Se recomanda de asemenea cel putin 1 data/ saptamana imbaierea porumbeilor cu sare/pudra de baie cu unul dintre produsele din import.BOLI BACTERIENEPentru depistarea bolilor bacteriene se recomanda, un examen de laborator iar tratamentul se fie administrat in urma unei antibiograme.
Dupa administrarea tratamentului medicamentos, la cateva zile, se recomanda administrarea unui complex de vitamine( CPB, ROMBIOTIM, etc)
SALMONELOZA
Este o boala grava cu implicatii dramatice.
Tratamentul curativ se poate realiza cu ENROFLOXAROM ( 1 ml/litru apa), 5-7 zile consecutiv.
Alte produse: NORFLOXAROM, FLUMEQUINOROM, TRIMETOSEPT, etc.
COLIBACILOZA
Afecteaza atat puii cat si adultii.
Produse folosite: ENROFLOXAROM, NORFLOXAROM, COLISTIROM, GENTAMICINA, DOXICICLINA.
MICOPLASMOZA
Este o boala ce afecteaza in special aparatul respirator.
Micoplasmoza este prezenta in stare inactiva la generatii succesive de pasari datorita faptului ca se transmite prin oua.
Infectia poate sa se declanseze cand dispune de factori favorizanti: stres, vaccinari, supra aglomeratie, transporturi grele si lungi, mizerie in crescatorie, etc.
Tratamentul se poate realiza timp de 5-7 zile si repetat dupa o pauza de 3 zile.
Produse folosite: OXITETRACICLINA pulbere, ERITROM (1-2 gr/litru apa/zi), TYLAVET pulbere, ENROFLOXAROM (1 ml/litru apa/zi), AVIAN PROTECT pulbere ( 1 gr/litru apa/zi) sau comprimate (1cpr/kg greutate vie/zi).
CHLAMIDIOZA (ORNITOZA-PSITTACOZA)
Provoaca leziuni in special la nivelul aparatului respirator. Mare atentie ornitoza este contagiosa si se transmite la om.
Tratament- se recomanda DOXICICLINA pulbere hidrosolubila, in doza de 15 mg/kg greutate vie/zi, minim 14 zile, administrata de preferinta in apa distilata sau deionizata.
Sunt necesare perioade repetate de tratament.
PASTEURELOZA, STAFILOCOCIA, STREPTOCOCIA
Sunt de asemenea boli infectioase care ne pot afecta porumbeii.
Produse folosite: AMOXINEOVIT, COLISTIROM, DOXICICLINA, ENROFLOXAROM. OXIROM, OXIVIT, OXITETRACICLINA, TRIMETOSEPT, NORFLOXAROM, etc.
BOLI PARAZITATETRICOMONOZA(malai)
Pentru prevenirea si combaterea Tricomonozei se folosesc produse pe baza de METRONIDAZOL. Doza preventiva este de 20-25 mg/ porumbel/zi, timp de 3-5 zile, iar cea curativa este de 50 mg/porumbel/zi, timp de 5-7 zile consecutiv.
Individual putem folosi COLUMBOVIOFORT comprimate de 10 mg ROMETRONIDAZOL.
COCCIDIOZA
Tratamentul se poate administra individual cu SULFACOCCIROM comprimate (1 cpr/500gr. greutate vie/zi), in 2 reprize de 2 zile consecutiv, despartite de o pauza de 3 zile.
BOLI MICOTICE
Pentru evitarea neplacutelor boli micotice se recomanda curatenie permanenta in crescatorie, evitarea introducerii de pasari necunoscute in crescatorie si de asemenea dezinfectia profilactica si de necesitate a adaposturilor.
Se poate folosi DECONTAMINOL solutie 0,5% pulverizat uniform in adaposturi.
In speranta ca nu va-ti plictisit citind aceste randuri, sper sa va fie utile, in cazul in care din nefericire o sa aveti vreodata probleme de sanatate cu porumbeii dumneavoastra.Pentru mai multe detalii legate de bolile porumbeilor puteti cerceta cartea: ,,Bolile Porumbeilor�-Igor Severeanu si colaboratorii; Ed. Ceres si alte materiale de specialitate. De asemenea puteti consulta urmatoarele pagini web:www.romvac.ro
www.farmavet.ro
www.intervet.ro
www.biovet-impex.ro
Denumirea bolii Agentul patogen Simptomele bolii Tratamentul si profilaxia
Variola aviara sau varsat ("malai") Virusuri variolice 1. Aspect de difterie: pe mucoasele foselor nazale, limba si cerul guriiapar vegetatii membranoase, faramicioase, galbene, cu aspect de malai.2. Aspect de variola: pe cotul gurii, pleoape, pielea capului, gatului si pe aripi apar proeminente galbene sau sancre. 1. Badijonare cu un amestec din tinctura de iod si glicerina.2. Inmuierea si curatirea sancrelor cu glicerina sau ulei si badijonarea partilor bolnave cu tinictura de iod.1. si 2. Antibiotice tetraciclina, streptomicina, aureociclina sau cloranfenicol) + vitamina B (Complex-B) sau sulfamide (sulfatiazol) administrate individual prin gura sau dizolvate in apa de baut.Ca masura preventiva se recomanda vaccinarea antidifterica.
Ornitoza (Psittacoza) Virusuri (Pararickettsia A.M.) Slabire rapida, diaree, gainat verde-viu, spumos, catar al cailor respiratoare, inflamatia si umflarea pleoapelor, si a mucoaselor nazale, intarirea gusii. 1. Antibiotice + vitamina B-complex administrate individual, sau in apa de baut (1000 U penicilina in 5 parti egale pe zi sau 0,05 grame cloramfenincol pe zi, timp de 8 zile).2. Furaje antibiotice (1 mg tetraciclina la 1 kg de furaje).3. Graunti inmuiati in solutii antibiotice (0,5 mg tetraciclina la 1 gram de seminte. - Tetraciclina se dizolva in apa, +1% acid citric, semintele sant inmuiate timp de 24 ore, uscate apoi la aer si consumate).
Paratifoza ("ologirea aripilor") (Salmoneloza) Bacterii (Salmonella) Stare febrila, consumarea excesiva a apei de baut, penaj zbarlit, tremurarea corpului, diaree si slabire generala.Gainat: fluid, mucos, spumos, de culoare verde-albastru sau verde viu. Antibiotice ( + vitamina B-complex) per oral 2 X 1/4 tablete pe zi; antibiotice si sulfamide dizolvate in apa de baut (2 X 5 mg pe porumbel pe zi, timp de 6 zile). Boala se poate preveni prin vaccinarea pasarilor cu ser antiparatific.
Trihomonaza ("malai") Flagelat (Trichomonas) Vegetatii galbene in faringe, uneori si pe ombilic, in forma de membrane sau proeminente sferice, de consistenta diferita de la caz la caz. Gainat: de culoare inchisa, negricios, bucati mici, compacte, acoperite cu un strat mucos-lucios. Drajeuri sau praf de aminonitrotiazol (tricolaval sau lavoflagin) per oral sau in apa de baut (100 mg) pe kg porumbel, pe zi, timp de 7 zile.
Coccidoza Protozoare (Eimeria) Diaree cu eliminare de sange, slabire si moarte, sau un gainat redus, subtire in forma de omida, de culoare verde-mat sau gri-galbui. Sulfamide (talazol); 1/2 de comprimat pe zi, timp de 6-7 zile, per oral sau in apa de baut, combinat cu administrarea vitaminelor (viplex sau electovit).
Micoza sau Aspergilloza Mucegaiuri (Aspergillus, Mucor si Penicillium) Un depozit alb-suriu in cavitatea bucala si caile respiratorii. Drajeuri sau praf de aminonitrotiazol per oral sau in apa de baut si substante micostatice (Stamicin).Nu sant indicate: antibioticele si sulfamidele !!
 

Ordinea tratamentelor

1. viermișori intestinali ---2-3 ori pe an Rombendazol 1 pastilă -2 zile, Viermizol sau Stazon (praf de pus în apă o zi) 2. salmoneloza ---Entrobac- în apa de băut(1ml / 2 l. apă) trei zile 3. tricomonoza --- 1 dată pe lună în extra sezon ,la 2 săpt în sezon – Metranidazol uman1/4 pastilă- 4-5 zile , sau pliculețe speciale depus in apă ,aceeași perioadă. 4. coccidioză - Coccistop în apa de băut 4-5 zile(2,75ml. / 2 l.apă) 5. . vaccinul paramixoviroză –(fiecare ce vaccin doreste) Între tratamente se face pauză de 2-3 zile

Boli si tratamente

1) VIERMI INTESTINALI-porumbeii bolnavi au stare de somnolenta-slabesc sin nu mananca cu pofta- dupa efectuarea tratamentului adecvat porumbeii de vin mai vioi
2) COCCIDIOZA -puii din ou nu pot ciocni coaja si mor-porumbeii maturi se manifesta prin stare de somnolenta- la femele, se produce intarzierea ouatului
3) TRICOMONOZA -in partea din spate a gatului se vede o substanta de culoare alb branzos-puii din cuib cer mancare tot timpul-porumbeii bolnavi slabesc- pe timpul noptii , cand porumbeii dorm se aud asa numite sforaituri
4) MICOPLASMOZA - in partea din spate a gatului se vede o substanta mucilaginoasa(muci in gat)- gainat moale apatos
5) SALMONELOZA - gainat verde- articulatiile incheieturilor se pot unfla si de aici apare schiopatatul-pofta redusa de zbor-lasarea aripilor (porumbei nu mai pot zbura de la sol)
ATENTIE!!!Sa nu se confunde gainatul verde de la excesul de porumb din ratia zilnica cu cel al salmonelozei
6) PARAMIXOVIROZA(boala netratabila) - porumbeii virusati sucesc gatul-diaree excesiva (gainat apatos)
7) DIFTERO-VARIOLA -apar negi pe ochi , nari si picioare.Acesti negi se pot transforma in bube mari si foarte mari- aceasta boala nu se trateaza decat cu unguente sau substante care sa usuce bubele
Cam astea ar fii principalele boli ale porumbeilor
PRINCIALELE MEDICAMENTE CARE SE FOLOSESC IN TRATAREA BOLILOR PORUMBEILOR:
1) VIERMI INTESTINALI - ASCACID (comprimate)- se da cate 1comprimat / porumbel- SINGAL (comprimate)- 1 comprimat/ porumbel- ROMBENDAZOL (comprimate) – 1 comprimat / porumbel (acest medicament afecteaza penajul porumbeilor)
ADMINISTRARE:Se dau 2 zile la rand dupa care se reia cu 1 zii la intervalul de timp de 10 zile dupa primul tratament
2) COCCIDIOZA - (buvabil) - 1 ml / 1 l de apa- SULFACOCCIDIN ( buvabil) -1 ml / 1 l apa- SULFACOCCIROM (buvabil ) – 1 ml / 1 l apa- SULFACOCCIDIN ( comprimate ) 1 comprimat / 1 porumbel
ATENTIE!!Acest tratament se asociaza cu VITAMINA K3 - se pune 1 ml / 1 l apa = are rol antihemoragic
ADMINISTRARE:Se dau 3 zile la rand o pauza de 2 zile si iarasi 3 zile
3) TRICOMONOZA - FLAGELSTOP (buvabil) -1 plic (50g) / 2,5 l apa-ENTEROGUARD (comprimate) - 1 sfert de comprimat / porumbel- COLUMBOVIOFORT (comprimate) - 1 comprimat / porumbel- FLAGYL uman (buvabil) - 7 ml / 1 l apa
ADMINISTRARE:Se dau 5 zile la rand.
4) SALMONELOZA, MICOPLASMOZA - DOXI-H pulbere (buvabil) - 1 g / 1 l apa- ENROFLOXAROM (buvabil) - 0,5 ml / 1 l apa- ENROFLOXACINA (buvabil) – 0,5 ml / 1 l apa
ADMINISTRARE:Se dau 5 zile la rand.
5) PARAMIXOVIROZA - ESTE BOALA NETRATABILA
Pentru a proteja porumbeii de aceasta boala in lunile ianuarie – febroarie se face un vaccin subcutanat .
VACCIN - COLUMBOVAC (vaccin romanesc) – cu perioada de protejare de 6 luni . – se face in ceafa, subcutanat ,0,25ml / porumbel- PARAMIXO NOBILIS ( vaccin olandez) -cu perioada de protejare de 1 an – se face in ceafa, subcutanat,0,25 ml / porumbel
ATENTIE!!
Inaintea administrarii vaccinului, porumbeii trebuie sa prezinte o stare de sanatate perfecta pentru a putea face receptiacu vaccinul (a putea devenii imuni la boala).Dupa administrarea vaccinului se pune in apa 1 aspirina / 2 l apa pentru a evita eventualii noduli care se pot forma laLocul vaccinarii.
6) DIFTERO-VARIOLA - in cele mai multe cazuri se formeaza pe fond de slabire ( zboruri, perioada dupa boala,avitaminoze)
VACCIN - COLUMBO DIV ( vaccin romanesc) - cu perioada de protejare de 6 luni – acest vaccin se face printamponare ( se zmulg 5-6 fulgi din pulpa piciorului, iar cu o bucata de vata se tamponeaza vaccinul In locul din care sau zmuls fulgii, daca locul se inroseste inseamna ca vaccinul a devenit receptiv, porumbelul a devenit imun la boala )- LA SOTA (vaccin romanesc) – cu perioada de 6 luni . Administrare ( vezi instructiunile vaccinului precedent).
OBSERVATIE:
Intre fiecare tratament se lasa o pauza de 6-7 zile , apa limpede in care porumbeii primesc 1-2 zile de vitamine
Cele mai indicate vitamine ar fii AD3E ( SE PUNE 1 ML / 1 L APA)
DIAGNOSTICAREA BOLII:
1) PARAMIXOVIROZA:A:– forma de paramixoviroza la porumbelul matur
B:–forma de paramixoviroza la pui
C:–pene strangulate, urme ale paramixovirozei
D:-diaree acuta, contaminare cu paramixovirus
 
10 Oct 2011
Admin · 6636 vizualizari · Scrieti un comentariu
Categorii: Cat

Pagina precedenta  1, 2, 3  Pagina urmatoare