PORUMBEI VOIAJORI

Ultimele comentarii

BUNA ZIUA DRAGI COLUMBOFILI!!!AM SI EU ...

26/05/2015 @ 22:08:34
de catre mihart madalin


Buna ziua am si eu o ...

07/05/2015 @ 16:05:17
de catre Epurescu catalin


Buna ziua am si eu o ...

07/05/2015 @ 16:05:08
de catre Epurescu catalin


Calendar

Septembrie 2018
LunMarMierJocVinSamDum
 << < > >>
      1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30      

Anunt

Cine este conectat?

Membru: 0
Vizitatori: 2

rss Sindicalizare

Arhive

CONSANGVINIZAREA

Rolul consangvinitatii in ereditarea aptitudinilor sportive la porumbeii calatori - Dr. Mircea Biliu



Recunosc ca imi face placere interesul manifestat de cititorii acestui `Buletin` fata de o tematica pasionanta si in acelasi timp fundamentala in nobila noastra indeletnicire – formarea unor familii, suse sau linii valoroase de porumbei calatori. Ca in toate actiunile de `apostolat` si in columbofilie demitizarea labirintelor ezoterice ale mecanismelor genetice, explorarea in alambicurile combinatiilor dintre porumbei pentru a traduce sensul lor, posibilitatile reale de manifestare in rezultate sportive, necesita munca, informare si daruire.



Articolul cronicarului columbofil Claude Hinnenberger, `Formarea unei suse` tradus de catre ing. Mihail Cososchi, pentru un neavizat capata la prima citire nuantele unui careu rebusistic, dar in realitate este vorba de o structura a unor imperecheri foarte bine consolidate genetic.



Sa lamurim in primul rand notiunea `susa de porumbei`.



O susa reprezinta un efectiv limitat dintr-o populatie de porumbei, care in decursul catorva generatii manifesta constanta si omogenitate genetica.



Columbofilul francez, prin materialul sau, ne releva ca aplica in cresterea porumbeilor principiul homogamiei (a imperecherilor omogene); caracterul comun al partenerilor caare formeaza cuplurile intemeietoare de susa il constituie aptitudinea mai buna sportiva, confirmata in mai multe sezoane competitionale.



De altfel, acest principiu care inseamna `bun cu bun, da mai bun` este practicat frecvent si de catre columbofilii nostri.



Autorul francez nu face referiri la valoarea pedigreelor intemeietorilor de susa pe linie ascendenta. Un pedigreu bun trebuie sa evidentieze in ascendenta un numar mare de exemplare valoroase. Structura combinatiilor se fundamenteaza numai pe valoarea sportiva intrinseca, constanta, a genitorilor selectionati pentru intemeierea susei de porumbei. Dupa cum vedem in articol, punctul initial – startul in formarea susei de porumbei – il constituie masculul M, pe care noi il numim porumbel fondator sau intemeietor de susa, remarcabil performer, imperecheat succesiv cu patru porumbite: F1, F2, F3, F4, bune zburatoare.



Rezulta prima generatie de fii A, B, C, D. Doresc sa vin cu o precizare: A, B, C, D (fiii) nu trebuie interpretati ca unul singur sau numai ca o pereche de pui rezultati din fiecare cuplu: M – F1, M – F2, M – F3, M – F4. In combinatiile notate, se pot obtine mai multe perechi de pui frati care urmeaza insa ciclul de imperecheri in conformitate cu litera schemei prezentata de autor.



Plecand initial de la imperecheri neinrudite, axate pe un porumbel reproducator mascul si patru porumbite diferite, cu fiii obtinuti din prima generatie se organizeaza ulterior o serie de imperecheri consangvine (inrudite). Explicatia procedeului se datoreste interesului manifestat in realizarea asa-numitelor exemplare homozigote (organisme cu caractere relativ apropiate cu ale parintilor) cu parintele valoros, adica sa se transfere (mosteneasca) de la acesta tiparele  genetice in care se  gaseste circumscrisa si aptitudinea sportiva.



Un genotip este homozigot cand are doua gene de acelasi fel asezate in acelasi locus pe o pereche de cromozomi homologi (egali). Locus inseamna locul in care o gena este asezata pe lungimea cromozomului.



Prin imperecherile consangvine, sansa de a se fecunda gametii cu aceleasi serii de alele (doua sau mai multe gene care ocupa acelasi locul pe cromozomi homologi), deci de a se reproduce tiparele cu insusirile sportive, este mai mare decat in cazul combinarii organismelor neinrudite (heterozigotilor).



In conformitate cu mecanismul legilor mendeliene, in cadrul unei consangvinitati incestuoase – de tipul frate x sora – gradul de homozigotare (repetare) al unui caracter indus prin fecundarea gametilor cu aceleasi serii de alele este de 25%, iar  la semifrate x semisora procentul scade la 12,5%.



Referindu-ne la materialul in speta, aratam ca in genotipul unui porumbel aptitudinea sportiva este un caracter intiparit intr-o pereche sau in mai multe perechi de gene, asezate in acelasi locus sau pe loci (pluralul de la locus) diferiti.



Columbofilul francez, aplicand o consangvinitate incestuoasa, urmareste repetarea in pedigreul descendentilor a insusirilor de marca, manifestate de porumbelul mascul M, intemeietor de susa si anume:



-                            din ½ frate x ½ sora (prima serie de fii) rezulta a doua generatie pe care o denumim seria nepotilor BC, CD, AD, AB. Combinand doua linii consangvinizate de porumbei, obtinem hibrizi simpli sau dihibrizi, in modelul nostru ascendentul comun fiind reprezentat de porumbelul M. Promotia nepotilor – din punct de vedere al genotipului – sunt hibrizi simpli (dihibrizi) proveniti din semifrati: A-D, B-A, C-B, D-C.



In interiorul generatiei nepotilor este continuata efectuarea imperecherilor, in asa fel ca fiecare cuplu de semifrati sa fie prins intr-un circuit complet de reproducere (fiecare cuplu cu fiecare cuplu), obtinandu-se a treia serie de produsi, stranepotii ABCD, ABCD, ABCD, ABCD. In suportul ereditar al stranepotilor (cariotip) se inmagazineaza loci cu gene comune la toti porumbeii semifrati din prima generatie de ascendenti (fiii – A, B, C, D).



Promotia stranepotilor se va distinge printr-o mare variabilitate. Din punct de vedere genotipic sunt hibrizi dubli, constituiti din doua cupluri de hibrizi simpli. Gradul de homozigotie, adica de repetare a caracterului pur manifestat de porumbelul intemeietor al susei `M` se reduce la numai 3,125%.



Pentru prevenirea diluarii ereditarii insusirilor sportive ale generatiei parentale (M si F1, F2, F3, F4), este necesarea practicarea asa-numitului sistem de `imperechere de intoarcere`, lucru evidentiat dealtfel in schema, stranepotii de sex masculin fiind imperecheati cu strabunicele lor, adica cu cele patru porumbite din generatia ascendenta parentala (F1, F2, F3, F4). Rezulta seria ABCDF, ABCDF, ABCDF, ABCDF. Numai femelele din aceasta penultima descendenta sunt intoarse la intemeietorul susei, porumbelul M.



Ultima generatie incheie ciclul de formare al susei, purtand circumscrise si consolidate in zestrea ereditara seriile de loci cu genele dorite, specifice atat intemeietorului susei cat si celorlalti parteneri (ABCDFM).



Sistemul incrucisarilor preconizate de columbicultorul francez urmareste transmiterea progresului genetic in structura de multiplicare a piramidei de porumbei. Infuzia sistematica si controlata mareste frecventa genelor utile, adica a genelor unde se gaseste intiparita orientarea in spatiu si calitatile sportive.



In acest mod s-a indeplinit dezideratul esential al susei de porumbei, conceputa piramidal, si anume marirea frecventei locilor cu genele utile, imperecherile consangvine reusind sa cuprinda toti porumbeii de la origine, asigurandu-se astfel o baza cat mai larga pentru selectie.









In cel de-al doilea exemplu – ca piese principale in formarea noii suse de porumbei – s-au luat un mascul reproducator si doua femele diferite, in linii mari imperecherile urmeaza o conduita asemanatoare primului exemplu.



De la fiecare cuplu, M-F1 si M-F2 se obtin cate doua perechi de pui A-A si B-B, constituind prima serie a fiilor. Urmeaza imperecherile de tipul ½ frate x ½ sora, rezultand patru perechi de pui, generatia nepotilor (BA, BA, AB, AB). Nepotii genotipic sunt hibrizi simpli sau dihibrizi, avand la o origine in ascendenta doua linii combinate consangvine de semifrati. Are loc un proces de recombinare a semifratilor nepoti, ceea ce asigura o crestere a gradului de consangvinitate in sanul noii generatii de stranepoti – ABBA, ABBA, ABBA, ABBA.



Variabilitatea genetica a acestei serii de nepoti este mai ridicata decat la stranepotii porumbelului reproducator combinat cu patru porumbite. Dar, crescand gradul de consangvinitate se mareste probabilitatea genetica a homozigotarii insusirilor sportive ale reproducatorului imperecheat cu doua porumbite, fata de celalalt sistem preconizat in intemeierea susei.



Tehnica imperecherilor din exemplul nostru are asemanare cu combinarea liniilor consangvine, sistem practicat in complexele agricole, pentru efectul de heterozis (vigoare productiva) in scopul producerii puilor de frigare sau a oualor.









Am aratat la inceput ca sistemele imperecherilor preconizate de columbofilul francez sunt bine structurate si consolidate genetic. Primul sistem este aplicabil in volierele mari, necesitand pastrarea timp indelungat a unui lot numeros de porumbei.



Doresc insa sa fac unele mici referiri asupra punctelor sensibile ale materialului prezentat. In primul rand,  obtinerea unei suse bazate numai pe performantele proprii ale porumbeilor fondatori (intemeietori de susa), fara a avea la temelie un pedigreu valoros, consider ca este o practica riscanta. Exista porumbei la care performanta sportiva reprezinta caracterul unei insusiri dobandite sub influenta factorilor de mediu (antrenamente judicioase, pricepere si inspiratie in angajari, crearea reflexului de voliera pentru hrana si apa etc.), nedeterminata genetic, deci necreditabila in descendenta.



In sensul afirmatiilor mele, mentionez cazul porumbelului cu seria 41191-74, apartinand unui columbofil sucevean. Originea porumbelului s-a datorat jocului intamplarii. In mai multe sezoane competitionale a fost capul de afis, dovedindu-se imbatabil in cele mai multe etape, motiv pentru care in anul 1981 i s-a conferit titlul de `Campion Suceava` pe perioada anilor 1975-1980. La venerabila varsta de 9 ani a disparut intr-un concurs cu lansare din Budapesta, lasandu-ne doar cu nostalgia amintirii marilor performante. Din pacate, aptitudinile sportive nu s-au manifestat la descendentii sai. Personal am lucrat cu mai multi produsi, efectuand diferite sisteme de imperecheri, printre ele si cel de absorbtie (substituire) in ideea maririi frecventei genelor  utile pentru confirmarea performantelor columbofile, dar rezultatele au fost modeste, sub nivelul asteptarilor.



Deci, pe langa incertitudinea ereditarii performantelor, sistemul discutat se poate dovedi si neeconomic.



Un alt inconvenient il reprezinta un alt fapt: confirmarea performantei sportive vine foarte tarziu, necesitand multi ani de asteptare, minimum 4 ani.



Consider ca este bine ca de la nivelul primei generatii (de fii) sa se practice sport, urmarindu-se fiecare grupa de semifrati.



Trebuie inregistrate vitezele de sosire realizate in concursuri de catre fiecare grup de porumbei rezultati din cupluri de fii  - semifrati, nepoti – semifrati, stranepoti – semigrati, precum si rezultatele descendentilor proveniti prin imperecherile de intoarcere descrise anterior. In desfasurarea imperecherilor dupa schema autorului sa selectam de preferinta numai plusvariantele insusirilor sportive. Fara o evidenta statistica riguroasa a timpilor de sosire nu vom putea realiza abaterile pozitive care sa reflecte gradul de transmitere si consolidar al progresului genetic in piramida de porumbei.



In susa a doua, preconizata de columbofilul francez, observam ca se mareste gradul de consangvinitate. O varianta a acestui sistem o practic si in cadrul volierei mele. Porumbeii obtinuti sunt omogeni sub aspectul performantelor sportive, dar spre deosebire de primul sistem, aici creste procentul pasarilor cu o vitalitate mai scazuta. Optica de a judeca aceste pasari difera de la columbofil la columbofil. Porumbeii manifesta inteligenta, viteza buna de sosire, dar dupa concurs sunt mai marcati de efort, necesitand un timp indelungat pentru refacere. Unii columbofili nu au rabdare sa astepte, angajandu-i imediat in etapele urmatoare, dar pasarile obosite nu mai ajung in volierele lor. Personal nu sunt adeptul extremelor sau a practicilor exclusiviste in columbofilia sportiva. Acesti `porumbei de o etapa`, angajati cu economie la zbor, de tipul o etapa da, una sau doua renunti, aduc puncte pretioase la campionatul sportiv `pe crescator` meritandu-si ratia de boabe pe care o primesc zilnic. Desigur, trebuie intrerupt ciclul lor inrudit de imperecheri, insa i-am folosit cu reusita in cupluri heterogene (porumbei diferiti).



Intr-un articol publicat in B.I.C. nr. 4/1986 am pledat la retinerea porumbeilor fondatori de linie sau de susa calauzindu-ma dupa mai multe elemente care sa se impleteasca si anume:



a). Selectia pe baza ascendentilor:



- pedigreul generatiei parintilor;



- confruntarea clasamentelor concursurilor unde au participat parintii;



b). Selectia bazata pe performante proprii;



- constanta locurilor fruntase (primele decade) in clasamentele concursurilor;



- raportarea vitezei de sosire a porumbelului care ne intereseaza, la vitezele medii inregistrate de familia sa, precum si a familiei la efectivul porumbeilor din voliera, zburati in etapele respective.



Acumularea datelor trebuie inteleasa ca o actiune perseverenta desfasurata in timp. Numai posedand o carte de vizita – bazata pe pedigree autentice si performantele proprii – putem sa pornim pe drumul lung si interesant al formarii susei sau liniei valoroase de porumbei, asternand la temelia rezultatelor intreaga masura a priceperii si a talentului nostru.



In crescatoria proprie, dupa o analiza temeinica de mai multi ani, m-am oprit asupra unei porumbite, formand doua linii paralele consangvine dupa urmatorul protocol de lucru:



-                            Susa nr. 1 doi masculi, frati de cuib, pe care i-am angajat timp de trei ani in concursuri de demifond si fond, obtinand de la ei rezultate de exceptie. Pedigreul ascendentilor lor directi si pe rude colaterale inscrie performante valoroase. Fiecare din aceste doua exemplare care constituie intemeietorii susei nr. 1 i-am combinat cu cate o porumbita.


 





-                            Susa nr. 2. Punctul de plecare il reprezinta o porumbita foarte buna zburatoare – in opt ani a indeplinit baremurile de participar la patru expozitii nationale, la categoriile sportive de demifond si de fond – fiind nepoata unui porumbel – mare performer in perioada anilor 1976-1978 (porumbelul mascul argintiu al columbofilului Dan Prusu din Constanta, multiplu campion national la standard).



Descendenta fiilor proveniti din imperecherile efectuate in susa nr. 1 urmeaza un ciclu de reproductie dupa sistemul clasic de imperecheri intre verii primari. Coeficientul de consangvinitate la incrucisarile in acest caz fiind de 6,25%.



Din figura 1 se observa ca fiii cuplurilor P1A; P2B sunt veri primari, descendenti din porumbeii masculi frati P1, P2, iar genotipul lor reprezinta linii combinate. Realizez din fiecare cuplu cate 2-3 perechi de fii, cu care efectuez trei antrenamente de toamna (la 20-30 km) si 4-5 antrenamente, in medie, primavara, dupa 20 aprilie, la distante de 40-80 km. In sezonul concursurilor stabilesc trei etape de demifond pentru fiecare pasare – de regula prefer etape la limita superioara de distanta – avand grija insa cu 4-5 zile inainte de a-l introduce la etapa sa-l supun la un efort moderat, zburandu-l de la aproximativ 40-50 km.



In paralel efectuez si imperecheri intre verii primari, fiii `F1`, rezultand generatia nepotilor `F2`, din punct de vedere genetic hibrizi simpli (dihibrizi) proveniti din doua linii consangvine de veri primari.



Generatia nepotilor `F2` urmeaza acelasi program individual de antrenamtente mentionat, participand ulterior la trei etape de demifond, alese tot la limita superioara a categoriei. Selectez porumbitele care au manifestat cele mai bune insusiri sportive la etapele de demifond si ma reintorc la generatia parentala, reincrucisandu-le cu bunicii P1, P2 – intemeietorii susei.



Masculii, nepotii F2 si fiicele provenite din bunic x nepoata sunt intrebuintati la imperecheri cu descendenta rezultata din susa nr. 2.



-                            Susa nr. 2 – porumbita `C` o imperechez cu un porumbel cotat ca bun zburator, insa desigur nu de talia partenerei sale.



Rezulta prima generatie de fii `F1` (fig. 2).



Folosesc apoi o varianta a incrucisarii de infuzie, in ideea transferului de gene de la mama si imperechez din nou porumbita `C` (intemeietoare) cu fiul ei `M1`, gradul de consangvinitate ajungand la 25%.


 





Din incestul mama `C` x fiu `M1` rezulta generatia a doua – fii `M2` si fiice `C2`.



Fiicele `C2` le imperechez cu nepotii `F2` din descendenta bunicilor `P1A` si `P2B` de la susa nr. 1.



Fiii `M2` ii combin la randul lor cu fiicele provenite din reincrucisarea susei nr. 1 – bunic  nepoata (P1`F2` sau P2`F2`). Porumbeii rezultati din cuplurile respective sunt hibrizi dubli, proveniti din combinarile a doi hibrizi simpli consangvini.



Un mascul F2 x o femela C2 dau nastere la hibrizi dubli C3F3 (masculi si femele)



Masculul M2 x femela P1F2 sau femela P2F2 dau nastere la M3P1F2 (masculi si femele) – hibrizi dubli.



Morfologic, noile generatii sunt heterogene, etaland o mare vigoare sportiva.



Vreau sa mentionez ca pentru obtinerea unui grad cat mai mare de fidelitate a manifestarii aptitudinilor sportive trebuie urmarite si  particularitatile fenotipice ale porumbeilor selectionati – marimea si forma corpului, constructia scheletica, musculatura, calitatile penajului, in special cel al aripilor s.a.m.d.


 
23:14:26 . 10 Oct 2011
Admin · 2819 vizualizari · Scrieti un comentariu
Categorii: Cat

Link permanent catre articolul complet

http://porumbei27voiajori.blogratuit.ro/PORUMBEI-b1/CONSANGVINIZAREA-b1-p7.htm

Comentarii

Acest articol nu are Comentariu momentan


Scrieti un comentariu

Statutul noilor comentarii: Publicat





Url-ul dvs. va fi afisat.


Va rugam introduceti codul continut de imagini


Textul comentariului

Optiuni
   (Salveaza numele, emailul si url-ul in cookies.)