PORUMBEI VOIAJORI

Ultimele comentarii

BUNA ZIUA DRAGI COLUMBOFILI!!!AM SI EU ...

26/05/2015 @ 22:08:34
de catre mihart madalin


Buna ziua am si eu o ...

07/05/2015 @ 16:05:17
de catre Epurescu catalin


Buna ziua am si eu o ...

07/05/2015 @ 16:05:08
de catre Epurescu catalin


Calendar

Septembrie 2011
LunMarMierJocVinSamDum
 << <Iul 2018> >>
    123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930 

Anunt

Cine este conectat?

Membru: 0
Vizitator: 1

rss Sindicalizare

Arhive

Afisarea articolelor postate in: 14/10/2011

METODE UTILE



Cele scrise mai jos au fost adunate din reviste "Postagalambsport",interviuri date demarii crescatori belgieni.Din spusele lor reies urmatoarele:

- Porumbelul cand este in forma, la intrarea crescatorului in columbarie, acesta zboara incontinuu,dintr-o boxa in alta, de la boxa lui coboara pe podea si inapoi in boxa,acest lucru de mai multe ori, adica "lifteaza" dupa cum se mai spune.

- Luat in mana, crescatorul are senzatia ca porumbelul este plin cu aer,ca un balon, este usor , are picioarele curate,calde si rosii,narile si genele sunt foarte curate si foarte albe,ochii stralucesc si parca sunt mai colorati,mai plini,pielea de pe piept este de culoare roz si nu prezinta acei, asa zici solzi.

- Penajul este matasos,cu multa pudra, iar pe remigele primare apar asa zisele pete de ulei, care sunt semne clare ca porumbelul respectiv este in mare forma.Cand iasa la zbor acest porumbel,zboara cu multa usurinta si cu mare placere.De obicei porumbelul respectiv nu zboara in grup, ci ii place sa o "taie" singur batand din aripi in timpul zborului.Masculii intrati in forma sint foarte batausi.Tot odata este bine sa urmarim caderea regulata a pufului,care denota si sanatatea si forma.Pozitii de cuib care sunt cele mai favorabile pentru concursuri



Metoda "La Natural": (la cuib)

- Oua de 6-8 si 16-18 zile

- Pui de 6-8 zile

- In cazul cand facem ca porumbeii sa cloceasca mai mult (oua de lemn), pentru etapa cand ii pregatim vom pune sub ei nu pui de 1 saptamana(6-8 zile)

- Porumbeii intra in forma mai ales dupa aruncarea celei de-a doua remige primare.

NU - !! - este recomandata trimiterea la zbor a porumbeilor :

-care bat la cuib sau femele care sunt batute la cuib.

- Femela sau mascul care hraneste cu pasta.

- Mascul care are pui mari, deoarece se observa consumarea



Metode Utile



In cazul cand unul din parteneri a intarziat, iar cel ramas acasa vrea sa paraseasca cuibul cu ouale, sau in eventualitate ca s-au spart ouale, procedam in felul urmator:

- Perechea respectiva(ambii porumbei), va fi scoasa afara din crescatorie si 2-3 ore nu li se permite intrarea.

Dupa acest rastimp, permitem intrarea femelei la cuib, unde am pus doua oua incalzite.Daca femela le primeste si se aseaza pe cuib, atunci permitem si intrarea masculului.In caz ca nu reusim cu aceasta metoda, incercam sa punem in cuib, ppui mici, care de regula sunt primiti, dupa care vom inlocui pui cu oua incalzite.

Acest lucru este bine sa-l facem pentru a evita, ca femela sa oua din nou, deoarece nu este recomandabil, ouatul de doua ori intr-o luna.



Evrard Havenith - afirma ca "femelele zburate de pe oua ciocanite sau pui de 12 zile, pot sa intreaca pe foarte multi masculi, bine pregatiti si valorosi, aducand niste performante deosebite"

14 Oct 2011
Admin · 342 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Cat

ALEGEREA REPRODUCATORILOR

Grija permanentă a columbicultorilor. Alegerea bunilor reproducătoriÎntr-o porumbărie, alegerea reproducătorilor are o importanță deosebită. Succesele în concursuri șicontinuitatea lor sunt urmarea întrebuințării firești și regulate a calității acestor reproducători. Acestea suntadevăruri importante pe care le vom aprofunda în cele ce urmează.Subliniem că nu putem categorisi un porumbel ca fiind bun reproducător doar atunci când din acesta senaște doar în mod accidental un porumbel bun.Un veritabil porumbel categorisit că este bun reproducător sau reproducătoare de valoare trebuie să deacel puțin un descendent (mascul sau femelă) foarte bun, de calitate deosebită, în fiecare an. Din acest motivcolumbicultorul trebuie să reproducă urmași numai din porumbeii ieșiți dintr-o linie bună, iar descendenții să fieselecționați în concursurile columbofile ce se derulează în anul respectiv.Dacă ascendenții porumbelului ales pentru reproducție a avut rezultate bune în concursuri, rezultatemenționate în pedigreul său, putem fi aproape siguri că toate defectele importante au fost eliminate în beneficiulcalităților fizice și psihice și ele se vor regăsi la descendenți. Este indicat să reproducem cu porumbei careevoluează către un maximum de calitate, sau din cei care marchează o ameliorare, un progres, o superioritate fațăde părinții lor. Mediocritățile trebuie să nu fie admise în cultură.Ameliorarea calităților de zbor aporumbeilor călători presupune deci căutareapermanentă a noului ce poate și trebuie să ducăla progres. Exemplarul nou, valoros pe care-lcaută fiecare dintre noi și care ne poate aducemari satisfacții, poate apare în voliera noastră afiecăruia, la oricine cultivă o rasă, dar trebuieobservat la timp, introdus imediat la reproducție și"clădit" pe baza lui descendenți valoroși pe caredorim să-i prăsim în porumbărie.Material genetic există în Româniasuficient și de o valoare inestimabilă, proveninddin cele mai valoroase familii (VanHee, Delbar,Bricoux, Dordin, Imbrecht, Roosens, Janssens,Pol Bostyn, Sion, Descamp Van Hasten(Stichelbaut), Duray, Guy Vinois, Fabry etc). Dinaceste mari familii și-au procurat exemplare șitineretul columbofil din țările din apusul Europei șicu aceștia câștigă și în prezent premii de vârf cuexemplare în linie pură, sau încrucișate șireclama este făcută corespunzător cu ceea ce aurealizat în cultură și în concursuri.Toată filozofia în columbofifie constă în procurarea rasei, întreținerea în cele mai bune condiții aporumbeilor reproduși, antrenarea și participarea în concursuri atunci când porumbeii sunt "în formă".Activitatea noastră sportiv-columbofilă cere de la fiecare crescător să devină un ameliator permanent alporumbeilor pe care-i crește, pentru a practica sportul columbofil și prin aceasta termenul larg de columbofil săcapete un conținut mai bogat, cel de columbicultor fiind denumirea cea mai adecvată.De aici rezultă faptul că fiecare columbofil trebuie să acorde o atenție deosebită la cele ce se petrec încolonia de porumbei pe care o crește. în plus, se impune să înregistrăm cu exactitate diferitele date, observațiiimportante și să avem multă voință, în special răbdare, înlăturând complet puii ce nu moștenesc caracteristicileporumbeilor de bază. în consecință, baza porumbeilor trebuie să fie de calitate superioară, formată din porumbeide rasă bună, certificată în pedigree, cu calități fizice, simț de orientare și buni reproducători.Reproducătorii trebuie să fie complet sănătoși, să aibă mare capacitate ereditară și prolificitate bună. Ceice nu au pedigreu nu pot fi folosiți la ameliorare, deoarece descendenții lor nu pot fi corespunzător apreciați,nefiind cunoscuți.Un bun reproducător trebuie deci să fie un "as" dar în același timp și un bun "rasseur". Totul se realizeazăprintr-o observare atentă, zi de zi, din partea columbicultorului și exploatarea "asului" în reproducție.·          
14 Oct 2011
Admin · 897 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Cat

EDUCATIA PUILOR

Educația puilorCăderea primei pene marchează sfârșitul primei perioade de creștere a puilor, iar primele zboruri indică căpuiul s-a obișnuit cu casa și împrejurimile. Intre timp trebuie să procedăm la educarea lor.Educația are scopul de a dezvolta facultățile fizice, intelectuale și morale. Acestea ajută la formareaexemplarului bun, perfect, dorit de fiecare columbofil. Voința trebuie să fie în permanență în atenția noastră, să odezvoltăm puilor, căci voința este produsul inteligenței și inteligența duce la perfecțiunea individului. Deci a educapuii reușim să le impunem inteligența (dacă o au).Se cunoaște de către toți amatorii că, columbofilia este o știință absolută în arta de a educa și de a observa.Puii de porumbei trebuie educați la fel cum un profesor își educă copiii. Este o artă de a crește un porumbel călător,pentru că arta este de a-i face educație trebuincioasă vieții lui.Un columbofil priceput simte o adevărată plăcere de a se ocupa de noua generație, deoarece aceastareprezintă speranța, viitorul, este capabilă oricând să înlocuiască maturii care într-un dezastru ar putea fi distrustotal. De asemenea, se pot înlocui cei epuizați complet în concursurile prea dure, unde oboseala le poate fi fatală,distrugându-le organele interne și în special ficatul. Apoi păsările de pradă fac multe victime, precum și pierderile lacâmp, sau de pe casă, ne produc mari pierderi în efectivele maturilor. Pe scurt, se impune ca în fiecare an sădispunem de un stoc de pui de înlocuire a tuturor pierderilor cauzate din diverse motive. Acestea se fac prinutilizarea stocului de tineret pentru a acoperi golurile produse. Se impune deci ca în fiecare an să creștem unnumăr suficient de pui pentru a putea fi eventual folosiți la timpul oportun. Pentru ușurința educării puilor se impuneca ei să fie izolați într-o volieră separată de porumbeii maturi. Totodată, compartimentul rezervat tinerilor trebuie săfie dotat cu odihnitori pentru ca puiul să stea confortabil. Odihnitorile vor fi individuale.În fiecare seară vom controla ca puiul să se odihnească în același loc,pentru a le dezvolta simțul de proprietate. Dacă un pui nu stă la locul său vomcăuta să-l mutăm la locul lui. Această lucrare trebuie făcută cu răbdare șiblândețe, vorbind cu puii. Ei vor înțelege și în câteva zile se vor odihni fiecarenumai la locul lui. Dacă întâlnim un recalcitrant, care refuză cu încăpățânaresă treacă la locul lui, trebuie să vedem ce este cu această încăpățânare. îlvom lua atunci cu toată blândețea și-l vom așeza la locul lui, amenințându-l cudegetul. Dacă totuși pleacă de la locul lui deoarece nu-l place, sau are altemotive, trebuie lăsat în pace la acel loc.Când totul merge bine, adică fiecare pui își cunoaște locul,columbofilul trebuie să fie mulțumit de inteligența puilor și de simțul lor de proprietate, care va apăra locul deodihnă de intrușii neagreați de el.Deci dacă columbofilul va încerca să ia puiul din locul său, acesta va riposta, lovind cu ciocul, sau cu aripa,împotrivindu-se să fie ridicat din locul său de odihnă. El se simte stăpânul locului său, fapt care dovedește că el apriceput că trebuie să-și exercite dreptul de proprietate folosind toate puterile sale. Sunt unii puiendri care vor folositoate mijloacele de a ieși în evidența columbicultorului, sărind pe umerii lui, pe cap, să-l ciupească de urechi etc.Desigur că este o mare plăcere pentru ace! columbicultor de a avea astfel de porumbei și acest lucru are mareimportanță văzând rolul mare pe care l-a jucat educația puilor săi.Ce pățesc alți columbofili care aleargă prin volieră ca să prindă porumbeii? Toți porumbeii lui suntbrutalizați pentru a fi prinși și acest lucru desigur că nu este bun.Puii bine educați, mai bine zis dresați, pot fi asemuiți cu câinii bine dresați, sau cu caii de la circ, careatunci când dresorul troznește din bici caii înțeleg că trebuie să execute, și se întorc întocmai în direcția ordonatăde dresor.Între timp puii încep să se maturizeze, fapt constatat prin năpârlirea primelor 2-3 pene, când ei pot fisocotiți ca bine învățați să zboare în jurul casei (crescătoriei). Ei au tendința de a sta pe acoperișul casei, sau săvagabondeze pe alte case, la câmp sau cu alte stoluri etc. Trebuie ținut seamă că puiul este ca și un copil. Dacă neocupăm de copil iese ceva din el, dacă nu ne ocupăm iese un vagabond. Este perioada când mușchii lor și simțulde orientare trebuie să se dezvolte, organele interne să fie învățate cu zborul greu etc. Acestea se realizează prinantrenamente repetate și bine dirijate. în primul rând antrenamentul se face când stomacul este gol, căci zborul seface cu ușurință de porumbel și acest zbor va stimula pofta de mâncare. Va trebui să facem două zboruri:dimineața și seara.La început vom lăsa puii să zboare din plăcerea lor și desigur că nu vor sta prea mult în aer și vor aterizacu trupa pe acoperișul casei. în acest moment îi vom chema la hrană cu sunetul ales de noi încă de la începutcând am trecut la hrănirea lor după înțărcare. Deci îi vom chema printr-un fluierat din gură sau cu ajutorul unuifluier (sau alt semnal ales de noi).Cei care nu vor să intre îi vom pedepsi și nu le vom da hrană decât la tainul următor (seara). El va înțelegecă a fost pedepsit și în scurt timp va fi foarte ascultător și va iubi mai mult pe cel care se ocupă de el.Deci pe zi se vor da două mese la acești puiandri. Prima în jur de ora 9, cea de a doua după zborul de seară.Prima masă va fi cu puține grăunțe, iar cea de a doua va fi puțin mai abundentă și servită către ora 17. In tainul deseară se va introduce 1/3 grâu încolțit care conține multe vitamine, mazăre, porumb etc. Trebuie procedat dupăcum se spune: "Făcut focul încet, încet".Excesul de alimentație, adică acumularea în organism a substanțelor hrănitoare în proporție mai maredecât nevoile strict necesare, îngreunează porumbelul în zbor, îngroașă sângele, tulbură regularitatea funcțiunilorși duce sigur la intoxicație. Puiandrul trebuie să elimine totalitatea substanțelor inutile. De aceea este foarteimportant de a-i menține în permanență corpul ușor. A nu se uita că în hrana zilnică să le servim 1/10 sămânță dein, care produce o evacuare a deșeurilor în cele mai bune condițiuni.Antrenamentele zilnice nu trebuie să lipsească din programul puiendrilor. Porumbelul trebuie să zboareîntre 20-30 minute, de două ori pe zi, Zborul contribuie la fortificarea musculaturii și a plămânilor sănătoși,asigurând o stare de sănătate perfectă. Durata de zbor nu poate fi impusă de la început. Ea se mărește progresivîn timp de mai multe săptămâni, zilnic mărindu-se cu câteva minute în plus. La început poate fi necesar să apelămla drapel, sau alt mijloc, pentru a-i determina pe pui să zboare. De regulă, această educație a zborului se face cumultă ușurință, căci porumbelul călător nu este prost, din contră, înțelege ceea ce cerem de la el. El își dă seamacând zborul trebuie să se întrerupă și revine la porumbarie la momentul potrivit fără să fie nevoie să-l chemăm. Inorice caz, dacă acest lucru nu se întâmplă trebuie ca la primul nostru semnal (fluieratul), deci la cea mai micăchemare sau la cel mai mic zgomot pe care-l producem cu grăunțele în tavă (găletușă etc.) zborul trebuie să seîntrerupă, iar puii să vină "grămadă" în porumbarie și să intre imediat înăuntru. Acesta este semnul că sunt binedresați și că sunt în perfectă stare de sănătate. Exercițiul regulat, zilnic și obligatoriu, moderația în hrană, oalimentare sănătoasă, fără excitanți, bogată în vitamine, dresajul încet, încet, iată regimul ce trebuie impus puilor.Acest regim le formează temperamentul bun, constituția solidă, într-un cuvânt porumbei de mare viitor, cu condițiade a-i opri de la orice exces sau abuz, care s-ar comite în dauna dezvoltării și educației lor.Împerecherea puilorÎmperecherea puilor în prima lor tinerețe, când încep să turuie și femelele dau semne de "călduri" este celmai dăunător lucru, pentru că împerecherea lor precoce încetinește procesul năpârlirii, oprește creșterea,micșorează forțele fizice și maturizează porumbelul prea devreme.Tânărul porumbel, sau porumbiță, trebuie să crească departe de orice tentație nesănătoasă, fără să-și exercitefuncțiile sexuale, Pentru aceasta se impune o protecție eficace pentru a salva viitorul și această protejare nu sepoate face altfel decât prin separarea sexelor în voliere separate.Prin acest sistem de separare, zborurile se vor face alternativ, o dată masculii, altă dată femelele și se vorelimina riscurile pierderilor, dezertând dinporumbarie cum se întâmplă uneori la tineriicare aleargă înnebuniți pentru împerechere,în special masculii. Femelele sunt mai puținprecoce, ele fiind mai docile decât masculii șimai ușor de educat. Dealtfel, cea mai mareparte din timp ele nu se gândesc laîmperechere, iar când o fac o comit grațieinsistențelor masculilor care, înnebuniți dupăele, le turuie și le urmăresc pas cu pas. Pânăla urmă tânăra puiandră cedează și seîmperechează. Acesta este contactuldăunător care trebuie evitat. Deci și masculii și femelele trebuie ținuți în compartimente separate. Metodarespectivă va duce la o iubire mare față de porumbărie și în final față de cuib.De reținut: Nu este indicat a da medicamente puilor tineri, decât în caz de necesitate absolută.Pierderile puilorColumbofilii cunosc cum se comportă puii când ei pășesc peste trapa intrărilor în porumbărie. Firea lorfricoasă îi face să ezite a ieși spre exterior. Primul zgomot sau orice mișcare a celor din jurul lor îi determină săintre rapid, speriați în adăpostul lor. După câteva zile prind mai mult curaj și încep să se cațere sau să zboare timidsub acoperișul crescătoriei și se amuză zburând în jurul ei încet.La un moment dat, felul de comportament se schimbă. Tinerii de aceeași vârstă zboară împreună și începsă facă primele zboruri în grup. In acest stadiu riscurile de pierdere se măresc. Trebuie să intervenim prinalimentație de a le limita pofta de zbor, amestecându-le în rația zilnică 30% orz.Dacă nu se procedează astfel, tinerii devin prea agitați și prea sălbatici. Fiind de rasă bună, de marizburători, ei se vor avânta prea departe și desigur se vor rătăci prin lipsa de recunoaștere topografică a locului deunde au plecat.Trebuie deci să le calmăm ardoarea prin orz, până ce se apropie antrenamentele și concursurile. Riscurilede a pierde puii încep din momentul când ei îndrăznesc să iasă din crescătorie așa după cum am arătat mai sus.Sunt cazuri când ei se pierd de la prima ieșire, atunci când se sperie de anumite zgomote (trecerea vreunui avionsau elicopter la joasă înălțime), vecinătatea și joaca zgomotoasă a copiilor, o răpitoare cu pene (uliu), sau pisici,câini, chiar zborul altor porumbei maturi, care-i antrenează și pe ei în stol.Când este vorba de astfel de pierderi precoce a unor tineri, nu trebuie să-i catalogăm din oficiu că au fostproști, ci mai degrabă trebuie să ne atribuim nouă înșine vina, deoarece le-am dat drumul afară când nu eramomentul prielnic.Puilor li se drumul numai odată cu pui de vârsta lor (nu cu porumbei maturi) și în amurgul zilei, astfel ca eisă caute să intre repede în porumbărie. Acest lucru se aplică câteva zile la rând, până aceștia învață ceea cetrebuie să știe. Apoi încet, încet ei se învață să zboare pe lângă porumbărie și cu timpul se avântă mai departe înzbor, dar tot cu puiandrii de vârsta lor.În astfel de situații puii se vor pierde mult mai puțin. Sunt unele linii de porumbei care au obiceiul sălipsească la început câte 2-3 zile și să revină acasă slabi, nemâncați, dar se refac imediat, își refac repede moralulși devin ulterior buni cursieri. Ei au revenit la crescătorie prin propriile lor mijloace, dovedind o voință fermă și obună capacitate de a-și regăsi casa. Mai târziu, cu ocazia antrenamentelor și concursurilor constatăm din nou căse produc pierderi.Acum dacă studiem atenți exemplarele vom constata că pierderile puiendrilor se datoresc bolilorneobservate la timp de către noi.Porumbelul este o ființă foarte sensibilă, gingașă care contractă -ușor diferite afecțiuni care-i dăuneazăsănătății. Se știe că fără o sănătate perfectă porumbelul, ca și omul, nu poate face sport de performanță.în consecință, dacă porumbeii nu vor fi sănătoși perfect, procentul pierderilor se va mări după fiecare concurs. Seobservă chiar prăbușirea unor crescătorii, procentul de premii scade sensibil și numărul pierderilor de porumbeicare se pierd crește proporțional.Printre bolile care produc pierderi amintim coccidioza, în special tricomonoza si salmoneloza.Este de remarcat că porumbeii atinși de tricomonoza se pierde deja cu mult înainte ca boala să-i fi slăbitcomplet. Totul se petrece destul de rapid, ca și cum singura prezență a acestor paraziți ar tulbura sensul deorientare. Când tinerii se pierd din aceste cauze alebolii acest lucru nu are nici o semnificație asupraaptitudinilor sau calității porumbeilor. Cel mai bunporumbel, de orice rasă ar fi el și din orice campion arfi reprodus, tot se va pierde, căci boala îl faceneputincios de a reveni la crescătorie. Deci atențiepermanentă la starea de sănătate a porumbeilor.lată și un sistem care dă rezultatesatisfăcătoare pentru a limita pierderile puilor:-Când puii au învățat să zboare deasupraporumbăriei, supuneți-i la antrenamente de foarte scurtă distanță, apoi de 2-3 ori duceți-i la 50 de km. Aceastășcoală efectuată pe un timp frumos (cer senin, atmosferă călduță, fără vânt puternic) are un efect bun și le va fi demare ajutor în viitor.-După aceste antrenamente țineți-i închiși în volieră și nu-i lăsați să zboare decât o dată pe săptămână,după ce zborul porumbeilor bătrâni s-a terminat. Deși metoda pare complicată, totuși ea dă rezultate bune șipierderile vor fi numai accidentale. 
14 Oct 2011
Admin · 797 vizualizari · 0 comentarii
Categorii: Cat